This used to be a forum full of little and stupid girls.
Now it is kinda serious because they have grown up.
You're welcome to join in though. Have fun ^^


Nu sunteti conectat. Conectati-va sau inregistrati-va

[ RPG - Ima&Lynz ] ✦ Cᴏᴍᴀᴛᴏsᴇ ✦

Mergi la pagina : 1, 2  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos  Mesaj [Pagina 1 din 2]

1 [ RPG - Ima&Lynz ] ✦ Cᴏᴍᴀᴛᴏsᴇ ✦ la data de Dum Aug 06, 2017 6:26 pm

Lynz

avatar
Shy
Shy


OM ATOS
                                                                                                            - - ʟʏɴᴢ & ɪᴍᴀ
- - - genuri:: dramă, lgbt [girl x girl] , romanță;



- - - - ------------- - - - - ---------- - ------- - -- - - ---------------- -- - -----------------
                                                                                I u l i e  2 0 1 7 , R o m â n i a
Niște ochi licarinzi, un surâs și o promisiune.
O joacă de copii.
El și ea și-au promis să se revadă într-o zi. A trecut un an. Au trecut doi, trei, zece. Nu credea că soarta l-ar aduce iar lângă ea pe copilul dulce cu smarald în privire. Și apoi uite-l aici, chiar în fața ei. Doar că el nu este un el, iar ea s-a mințit pe sine crezând că iubește prostește un băiat pe care l-a văzut doar o dată. El este o ea, o ea frumoasă cu chip îmbătător și atracție din partea sexului frumos. Însă nu putea arunca tocmai acum ani de zile de speranțe deșarte că el se va întoarce într-o bună zi. Și tocmai acum, când îl vede iar, nu avea de gând să dea înapoi doar pentru că s-a văzut îndrăgostită de o fată.
S-au îndrăgostit.
S-au iubit.
Au trecut zile, ani, iar când totul era mai frumos ca niciodată în iubirea celor două fete, destinul le-a destrămat calea perfectă spre fericire. Un accident de mașină, o biata fată în comă și un vis pierdut.
În cele din urmă, ea se trezește. Însă nimic nu mai este la fel, căci mintea îi este goală de amintiri și nu poate concepe că a avut vreodată vreo idilă cu o altă femeie. Și acum, cealaltă se luptă pentru adevăr, în timp ce acesta este adânc ascuns sub o mentalitate de tot rahatul.

- - - - ------------- - - - - ---------- - ------- - -- - - ---------------- -- - -----------------
ᵗᵉˡˡ ᵐᵉ ᵗʰᵃᵗ ʸᵒᵘ ʷᶤˡˡ ˡᶤˢᵗᵉᶰ          ʸᵒᵘʳ ᵗᵒᵘᶜʰ ᶤˢ ʷʰᵃᵗ ᶤ'ᵐ ᵐᶤˢˢᶤᶰᵍ           ᵃᶰᵈ ᵗʰᵉ ᵐᵒʳᵉ ᶤ ʰᶤᵈᵉ ᶤ ʳᵉᵃˡᶤᶻᵉ ᶤ'ᵐ ˢˡᵒʷˡʸ ˡᵒˢᶤᶰᵍ ʸᵒᵘ
          uncertain.

When your melody comes
                 ...it falls from above
                                         I will not be afraid

                                                                                                                                      alone.

- - - --- - -- - P E R S O N A J E - - - --- - -- -
ROJA IRIS-EVELINA // Lynz:

MUNTEANU LYNZ // Ima:



                                                                                         <<<         S T A R T   R P G



Ultima editare efectuata de catre Lynz in Dum Aug 13, 2017 8:40 am, editata de 1 ori



▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂
-- if ice can burn --- then love and hate can mate --- --- ᴊᴏᴊᴇɴ ʀᴇᴇᴅ --▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂
Vezi profilul utilizatorului

2 Re: [ RPG - Ima&Lynz ] ✦ Cᴏᴍᴀᴛᴏsᴇ ✦ la data de Dum Aug 06, 2017 6:50 pm

Lynz Munteanu


Iris. Unde este Iris? Ce face Iris? Iris este aici, adică acolo, în camera de vis-a-vis. În camera în care se întâmplă cele mai rele lucruri și se aduc vești proaste. Și aș zice că de vină este camera respectivă, dar eu sunt tot nenorocul său. Unde trec, se petrec numai tâmpenii.
De asemenea, statul aici reprezintă speranțe deșarte. Speranțe care, mai apoi, sunt aruncate dincolo de ușa aia. Și să vezi ce e mai rău... Oh, Doamne, cum să gândesc una ca asta? Ea nu mă va părăsi, nu este posibil. O iubesc cum nu am mai iubit vreodată... Și încă cum, mi-aș da și viața pentru ea. Clișeic, dar adevărat. Ea, la rândul ei, mă iubește la fel de mult, nu își poate lua zborul dar nici nu își poate tăia aripile. 
Cum este posibil ca eu să mai trăiesc așa? În chinul ăsta, în batjocura asta, în răutatea tuturor, fără ea? Doar ea îmi deschide aripile și mă ajută să zbor. E ca un fel de scut protector pentru mine, iar eu... Eu nu pot face asta. Eu stau și urmăresc ușa din fața mea, așteptând să vină cutare om să-mi zică faptul că e bine. Aștept să mi se zică faptul că a ieșit din comă și că pot zbura din nou.
Aud un scârțâit al clanței ruginite pe care îl recunosc de-ndată. De câte ori nu am auzit-o și totul în zadar... De câte ori nu am tresărit, la fel ca prima oară când am călcat aici? Chiar și acum am tresărit și m-am ridicat instant în picioare, privind asistenta ce se uita la mine cu o privire superioară. Iar nu scap de mentalitatea scârboasă... Nici chiar aici, drace?
- Sunteți vreo rudă de-a pacientei?
- Nu am zis deja la recepție, când am internat-o în spital? Ba da, pot să jur că am mai menționat.
Dacă mai continua așa, probabil aș fi devenit mai acidă de atât. Orice veste proastă și aș fi recurs la mii de lucruri nu tocmai frumoase...
- Pacienta s-a trezit din comă.
Atât mi-a trebuit, niciun mulțumesc, niciun nimic, doar am "zburat" acolo. Sau cel puțin până în fața ușii, mi-era teamă, frică să apăs pe clanța aceea. Nu, evident că nu mi-era frică de clanță. Mi-era frică să nu izbucnesc în plâns de față cu Iris, să nu mă copleșească amalgamul de gânduri pe care le-am avut până acum. 
Într-un final, apăs ușor pe clanță și deschid ușa, simțind cum încet-încet mă apucă plânsul. E puțin spus "a plânge", parcă și părul de pe mâini mi se ridicase. Mă trecuse un fior imens când am văzut-o, din nou, cu ochii deschiși. Nu puteam să nu las acel zâmbet să se ivească exact ca de fiecare dată când o revedeam, dar am pufnit pur și simplu în plâns. Un plâns al naibii de amar, dar, în același timp, un plâns de fericire.
- Doamne, Iris... spun eu printre sughițuri, alergând înspre ea pentru a o lua în brațe.
Am strâns-o cât de ușor am putut eu, unele răni exterioare încă persistau și, în plus, nu voiam să îi provoc vreun discomfort. I-am luat mâinile într-ale mele, având grijă la acul perfuziei ce stătea înfipt sub pielea ei catifelată.
Îmi ridic privirea de la mâinile sale și o privesc în ochi, în ciuda faptului că ai mei erau înlăcrimați. Se vedea, avea niște cearcăne imense iar pielea i se albise mai mult decât înainte. Până și buzele îi erau vineții, era schimbată cu mult. Îmi pare atât de rău că nu am putut face nimic... Am stat și am privit nenorocita aia de ușă. Am mai intrat din an în paște, când mi-au dat voie doctorii să o văd. Dar acum e bine totul.
- Îmi pare atât de rău că nu am putut... Că nu am putut să fac nimic pentru tine., menționez prin suspine. Mi-ai lipsit, iubito...
I-am sărutat blând mâna lipsită de perfuzie, sesizând că și în aceasta avusese numeroase încercări cu acul. Tâmpitele astea de asistente nu sunt în stare să nimerească o amărâtă de venă? 
România de azi. Un rahat pe pâine, mulțumim frumos.
Să vezi și să nu crezi, până și o casă făcută din chirpici este mai îngrijită decât locul acesta. Mucegai peste tot, pereți crăpați, aparatură aproape inutilizabilă. Abia aștept să o scot din spitalul ăsta, numai eu am înnebunit aici...

ROJA⋆ IRIS⋆-⋆EVELINA

Intuneric. Vid. O ceata deasa care imi blura vederea. 
Culori amalgamice si miros de spital. 
Nu puteam percepe nimic - nici durere, nici frica, nici macar vie nu ma mai simteam. Aveam un gol apasator in minte si parca nici numele nu mi-l mai stiam. Dar stai, aia nu era doar o senzatie, caci eu chiar nu-mi puteam aminti nimic despre mine. Nu intelegeam ce se intampla, cine eram, unde ma aflam si ce cautam aici. Era totul ascuns intr-o bezna totala care ma manca lent si agasant. 
Am incercat sa imi deschid ochii. Erau blocati. Eu eram blocata. Am incercat iar, si am vazut in fata acestora o lumina enervanta ce se amesteca intr-un amalgam hilar cu zeci si sute de culori. Si alb... mult alb. Simteam cum inima imi bate, insa ma simteam mai degraba moarta, sau intr-un vis al naibii de ciudat pe putin. In urmatorul moment, in linistea iritanta din incapere, auzisem un glas subtire de femeie dura, spunandu-mi pe un ton antipatic ceva ce abia intelesesem. 
Ceva cu un vizitator, trezire si... Iris? 
Presupun ca la urma urmei, acesta imi era numele. Nu intelegeam nimic si ma simteam complet nestiutoare si pierduta, iar asta ma enerva la culme si aproape ca ma inecam in aerul imbacsit al camerei. Nu dadusem prea mare importanta brunetei in alb ce aruncase in aer cuvinte, propozitii din care eu nici o iota nu intelesesem. Claritatea privirii mele incepuse sa isi revina - camera nu mai era distorsionata, aerul nu-l mai auzeam infundat batandu-mi in urechi, culorile prinsesera acum si forme, abia in momentul in care in incapere pasi o persoana necunoscuta cu un stres evident pe chip. Am privit-o in liniste cum se apropia, cum plangea, cum ma imbratisa, cum emana in jurul ei atatea sentimente pe care le avea pentru mine. Sau pentru Iris cea straina pe care nu o simteam in niciun caz ca fiind eu. 
As fi vrut sa pot face ceva, insa nu puteam. Si nu doar pentru ca eram slabita de puteri si prinsa in fire, ci pentru ca pur si simplu nu simteam ca pot. Putea fi o ruda? Prietena? Colega de camera? Orice. Insa pe cat de multa afectiune imprastia, pe atat de multa vinovatie si discomfort imi inspira mie. Tocmai pentru ca nu o cunosteam ma simteam vinovata, caci cu siguranta ea se impacientase din vina mea.
Insa acea vinovatie s-a risipit cand mi-a zis "iubito" si mi-a sarutat cu caldura mana amortita. Cine naiba era? De ce atata apropiere? De ce atata simt de raspundere? Imi parea ciudat si inconfortabil si nu ma sfiam sa imi arat confuzia si disconfortul. Mi-am tras mana cu toata puterea pe care o aveam in acel moment si am privit-o incruntata. 
- "Iubito"...? am rostit intr-o voce straina. Inceteaza... Nu stiu cine esti, nu trebuie sa te invinovatesti atata. Poate am fost rea. Poate ca oi fi cunoscand-o, insa nu suportam ideea ca a intrat pur si simlu aici si a inceput sa imi zica "iubito" si sa ma atinga cum avea ea chef.

Lynz Munteanu

Să mă... Să mă ce? Da, chiar mă învinovățesc dar de ce îi sunt așa străină? De ce nu mă recunoaște, de ce nu mă ia de mână și nu mă roagă să plecăm naibii de aici? De ce nu se agață de gâtul meu să mă sărute în felul ăla nebun de odinioară? Și de ce... De ce sunt nevoită să-mi adresez singură acest amalgam de întrebări?
"Nu știu cine ești". Iar chestia asta doar mi se derula în cap. Parcă s-ar fi întors lumea împotriva mea, dar ea e lumea mea. Nu, nu... Doctorii ăia nenorociți i-au făcut ceva. Iar eu ce mai pot face? O să plătească, o să se rezolve totul, o să...
Observ cum pe ușă intră doctorul, însoțit de asistenta cu care pun pariu că și-o trăgea. A uitat că în salonul ăsta nu se intră cu încălțăminte normală, mai ales cu șireturile lălâi de parcă ar fi trecut prin noroiul ăl' mare. La dracu, au încurcat-o rău. Am sărit instant în fața doctorului și l-am tras de gulerul cămășii, smucindu-l un pic. 
- Ce naiba i-ați făcut? Ce tot are? Nici... Nici nu mă mai recunoaște.
Îmi simțeam lacrimile calde rostogolindu-se fără încetare pe obrajii mei, dar nu i-am dat drumul nenorocitului să mi le șterg. Acesta doar făcu o grimasă de milă, ca mai apoi să se uite la asistenta de lângă el. Normal, începu și slăbănoaga să tragă de mine și să țipe să-i dau drumul, că altfel cheamă paza și nu mai știu ce, oricum, nu procesam nimic în acel moment.
- De ce nu își amintește de mine?!
Asistenta și-a pus mâinile scârboase pe umerii mei și m-a tras cu fața la ea, având un zâmbet poate de zece ori mai scârbos decât restul corpului său. Pentru mine, numai scârboasă putea fi, nici nu au avut grijă de fata asta gingașă... Și de ce? Doar "de ce?".
- Și-a pierdut memoria, împacă-te cu acest gând! Ieși afară și liniștește-te până nu chem...
Băga-mi-aș ceva în ea de pază, m-am prins, femeie. I-am dat drumul doctorului și am ieșit pe lângă ei afară, uitându-mă o singură dată în spate. Nu-mi amintesc ca ea să fi fost lovită așa de tare la cap... Dar probabil că nu am fost eu atentă, poate că am făcut ceva greșit, poate... Doar un alt "poate".
Abia puteam coborî treptele, întrucât privirea îmi era amestecată din cauza lacrimilor. Le-am șters cu un gest rapid, ieșind pe la recepție în fața spitalului. Îmi scot din buzunar un pachet de țigări care era aproape gol, dar, în favoarea mea, încă mai avea o țigară. Mi-am trântit fundul pe una din treptele frontale, lăsând lacrimile să curgă încontinuu. Mă durea, mă durea enorm de mult faptul că acum îmi era aproape imposibil să fac ceva. Iar când mă mai aflu și sub aceste circumstanțe în care sunt criticată, de ei și acum, de ea, e foarte greu.
Îmi pun țigara între buze și o aprind cu o brichetă găsită tot în pachet. Eram a naibii de stresată și, desigur, trebuia să acționez cu calm. De asta am ieșit, altfel tot eu o încurcam. România de azi.
După vreo 5 minute, îmi sting țigara pe jos și o calc "pentru siguranță", iar apoi urc iarăși scările alea nenorocite. Trebuia să vorbesc cu ea, să îi explic, să îi spun tot ce s-a întâmplat. Sau să o ajut să-și amintească... Într-un fel, observ că are o fobie fără să știe de mine, fără să știe de nimic. Are concepția aia pe care nu i-o pot scoate, decât să i-o înlocuiesc. 
Din câte am observat, toți cei de aici au o ciudă pe mine, o altă concepție și cred că și-ar dori să ne despartă. Dar nu va fi posibil asta. Nu și dacă o mint eu pe ea până își va aminti totul. Nu mă las până nu își va reveni.
Intru iarăși în camera aceea și rămân la o distanță considerabilă, uitându-mă ba la doctor, ba la Lynz.
- Îmi pare rău că am reacționat așa, e din cauza faptului că... Sunt prietena ta cea mai bună.

ROJA⋆ IRIS⋆-⋆EVELINA


In momentul in care i-am vazut reactia, aproape ca mi s-a frant inima. Nu pot spune ca toata scena, toata cearta ei crizata cu doctorul slabut si asistenta sa bruneta m-a lasat complet indiferenta, insa am preferat sa privesc placid intregul incident. Nu stiam ce puteam face. La urma urmei, inca nu stiam cine dracu' era si inca priveam antipatica felul in care ma atingea dupa bunul ei plac mai devreme, insa stiam ca tinea intr-un oarecare fel la mine. Probabil unul foarte exagerat. Nu ma simteam comod deloc. Voiam acasa, oriunde naibii ar fi fost aia, si voiam sa mananc ceva consistent si mai comestibil decat orice or fi avand astia prin spital.
Straina cu sentimentele facute praf iesise, iar eu nu m-am putut abtine din a trage cu urechea la barfele celor doua cadre medicale din fata mea. 
- Deci asta este scandalos, aceeasi atitudine a avut si ieri? rosti indignat doctorul. 
- Exact aceeasi, domnule doctor. Ceva este foarte necurat la mijloc, stiu eu! Saraca fata, noroc ca nu isi aminteste de ea. Cine stie ce or fi avut ele in trecut. Va zic eu, necurat!
Asta e dezgustator. Si urat. Si nu numai ideea ca as fi avut ceva cu ea, dar si atitudinea femeii. A realizat ca nu sunt un obiect si ca pot auzi si eu ce vorbesc ei pana la urma si au tacut. Sau asa credeam, pana s-a apropiat asistenta de patul de spital in care stateam si mi-a vorbit pe cel mai fals ton pe care il auzisem vreodata (desi nu imi aminteam prea multe).
- Vai, ne pare nespus de rau, domnisoara Roja. Nu se va ma intampla nimic de genul.
- Nu-i nici o problema, am afirmat zambind fatadic. De ce sa imi bat atata capul cu acest incident? Avea sa treaca si aveam sa ajung acasa. 
La un moment dat a aparut si lupul de care vorbeau pe la spate. Norocul lor ca nu a auzit tot ce au zis, probabil reactia ei ar fi fost mai agresiva decat atunci cand a aflat ca habar n-am cine este. 
Prietena mea cea mai buna? 
Ma simteam intr-un mod inexplicabil de ciudat. Poate asa o fi fost, insa eu tot inconfortabil ma simteam si nu stiam cum sa ma fofilez sa scap de toti oamenii astia. I-am zambit. Pentru ca ce puteam face? Sa ii zic iar ca nu o cred si sa iasa alta scena? Normal ca nu, ca doar ma ducea putin capul. 
- Inteleg. M-am intors inspre doctor. Cand voi putea pleca acasa? am spus-o pe un entuziasm dubios de radiant.

Lynz Munteanu


Doamne, totul e atât de ciudat și de întortocheat încât acum mi se învârte capul. Nu știam ce aș putea să fac, dar cel mai bine este că unele persoane au crezut ceea ce am spus. Și nu sunt sigură dacă exact cine trebuie, dar poate au prins și ei ideea... Doctori nenorociți, ar fi bine să îi dea drumul din închisoarea asta mai repede.
Dar problema este că dacă îi dă drumul, cum o voi convinge să stea cu mine? Nu de alta, însă în urmă cu vreun an s-a mutat cu mine. Mă accepta pe mine și îi accepta și pe cei care își băteau joc de noi. Acum, totul s-a întors cu fundul în sus și e... altfel. În ritmul acesta, o să mă pierd complet cu firea. Și dacă vine împreună cu mine? Cum o să-i explic motivul pentru care s-a mutat atunci? Cum o să mă abțin eu să nu mă apropii de ea?
Nu. Aceste gânduri nu-și merită locul. În primul rând, pe lângă faptul că a fost iubita mea, este o parte din mine. Nu este orișicine, trebuie să am grijă de ea. Acum, Iris e ca de sticlă, aș putea-o pierde definitiv dacă nu o ajut deloc. Deja am pierdut multe.
- Rănile superficiale ți s-au vindecat în totalitate, mai puțin cea de la cap. Vei mai sta aici până mâine. spuse doctorul cât mai inexpresiv, ca, într-un final, să-și fixeze privirea pe mine.
- Trebuie să discutăm puțin pe hol, domnișoară Munteanu.
Am urmat doctorul până pe hol, unde m-am făcut pregătită pentru pălăvrăgeala lui. Mai "discutasem" de câteva ori cu el, cu premisa că țipam la el. Amănunte inutile, desigur.
- Nu îi umple memoria cu tot felul de rahaturi care strică omenirea. Păcat că nu e după mine, altfel ajungea la părinții ei, nu pe mâna ta... 
Doctorul făcu cale-ntoarsă și plecă la un alt salon. Cu asta am vrut să mai zic ceva, ceva de dulce mai exact, dar nu puteam. Eram încolțită de toți acei oameni din jurul nostru care fie erau internați aici, fie veneau în vizită. Mă cunoșteau. Mă mai văzuseră de câteva zeci de ori, iar de fiecare dată eu eram cea catalogată drept idioată, curvă și multe altele. Iar eu doar stăteam acolo, privind geamul camerei lui Iris.
Și, ca de fiecare dată, puteam auzi acele insulte adresate nimeni alteia decât mie. Mă măcinau, mă înghițeau cu totul, simțeam cum îmi pierd orice putere de a mai trece peste ele. Numai de mână cu ea puteam să-i ignor pe ei. Românii noștri nu vor să accepte adevărul, sunt orbiți de politică și o religie editată încât se sprijină doar între ei. Spiritul de turmă predomină; le dai o mână, te iau cu totul.
Printre acele șușoteli, m-am trezit că a venit la mine un băiat aproape de adolescență, într-un scaun cu rotile.
- Tu doar o iubești, nu? Pot să îți spun ceva?
- Desigur.
Acesta se apropie de urechea mea cum putu mai bine, în ciuda faptului că era imobilizat. M-am aplecat și eu înainte să mă uit în ambele părți.
- Și eu îl iubesc, dar niciodată nu mă va accepta.
Am zâmbit către acesta și i-am ciufulit părul, spunându-i să continue să spere. Doar și noi am fost mici și despărțite una de cealaltă... Și acum suntem aici.
Am intrat înapoi în salon și m-am așezat pe un scaun ruginit, nemaiadresându-i nimic pe moment. Doar stăteam acolo. Cred că fiecare noapte petrecută aici, în speranța că se va trezi, a fost un coșmar. Totul e un coșmar și încă nu mă pot trezi.
- Sper, din tot sufletul, că vei înțelege un lucru... Noi chiar am fost prietene și te-ai mutat la mine, deoarece părinții tăi au murit.Minciuni.

ROJA⋆ IRIS⋆-⋆EVELINA


Sincera sa fiu, as fi dat orice sa ies din locul asta. Nu stiu daca si inainte am avut cine stie ce fobie de spitale, insa acum puteam spune cu certitudine ca ma sufocam aici si parca nici macar o zi nu as mai fi putut sta. Totusi, nu prea era dupa mine si ce era cert era ca eu nu eram vindecata complet, si pe langa incapacitatea de a-mi mai aminti ceva din trecut, aveam dureri ingrozitoare de cap pe care incercam mai mult sau mai putin sa le ignor. Esuam, normal. Cu siguranta se vedea cat de prost ma simteam, insa nimeni nu parea sa dea prea multa atentie starii mele. 
Inca putin, mai trebuia sa trec peste noaptea asta. Apoi puteam sa ma duc la parintii mei. Asa puteam sa ii intreb de amintirile mele... Caci, onest vorbind, probabil doar parintii mi i-as crede, caci in bruneta tunsa scurt nu prea planuiam sa imi pun increderea deplina. 
Dupa ce doctorul plecase impreuna cu asa zisa mea prietena cea mai buna, mai ramasesem doar cateva minute cu asistenta de mai devreme. Care, dintr-un motiv sau altul, tinea sa imi faca putina morala despre cum ar trebui sa am grija de mine si de ceea ce fac, in cine am incredere si in cine nu. Nu o ascultam in mod special. Simteam ca pot si eu sa am grija de mine insami si fara comentarii din partea ei, oricat de neputincioasa si slabita as parea eu acum. 
Plecase.
Si asa, am mai stat eu singura, plictisita si slabita de puteri, holbandu-ma in tavan fara sa am macar la ce sa ma gandesc. Pentru ca nu stiam nimic, ma simteam groaznic si mi-as fi dorit ca totul sa fie doar un vis. Insa nu era, eram cat se putea de inconstienta de tot si asta ma enerva la culme. 
Nu trecuse mult timp pana sa ma trezesc iar cu fata al carei nume tot nu il cunosteam langa mine, stand pe acelasi scaun prapadit ca mai devreme. In momentul in care a inceput sa vorbeasca, simteam ca cerul mi-a cazut in cap. Deci pana acum, eu practic sperasem ca urmau sa ma ia acasa doi parinti iubitori... morti? Nu voiam sa cred asa ceva. Si ma durea. Ma durea groaznic si de data asta nu numai capul. Era o durere interna si un sentiment cumplit pe care nu il puteam agreea deloc. 
Am tacut. Am avut nevoie de timp sa inghit ideea si sa imi pot deschide gura sa-i vorbesc. 
- Cum au murit? spusesem mai mult soptit, caci mai mult nu puteam sa scot.

Lynz Munteanu

Nu sunt sigură dacă eram în stare să continui minciuna începută, dar era mai mult decât necesar. Obligatoriu. Trebuie să o mint, să o scot din întunericul ăsta, să o luminez, iar altfel nu pot, nu sunt capabilă. Nu sunt capabilă de multe lucruri, dar să mă lupt pentru ea trebuie să fiu.
- Accident de mașină., răspund prompt, uitându-mă la ceva icoană de pe perete. Neinspirat, știu, crud, știu și asta, dar n-am avut încotro. Nu pot fi dulceagă cu un subiect sensibil pe fond de minciună.
M-am ridicat de pe scaun și am început să mă plimb prin cameră, evitând să mă uit prea mult la ea. Încă nu puteam să cred că s-a dus totul, s-au dus șansele mele. Și totuși, încă am o oarecare încredere că își va reveni. Trebuie doar să asculte și să nu fie încăpățânată... Cam imposibil, având în calcul reticența ei față de mine.
Am revenit în dreptul patului ei, abținându-mă să mă așez. Nu cred că pot face ceva fără acordul ei.
- Presupun că vrei să afli mai multe lucruri despre tine, nu? Desigur că vrea, după confuzia de pe chipul ei. Întâi, dacă-mi permiți să mă așez...
După ce am primit acceptul ei, într-un fel sau altul, m-am așezat pe marginea patului și mi-am dat drumul la gură. Nu aveam de gând să-i povestesc totul acum, având în vedere că e șocată, doar amănunte de care are nevoie pe moment.
- Să începem cu începutul... Te-ai născut la data trecută în buletinul tău de pe masă, în fine, cifre neimportante. Dar te cheamă Roja Iris-Evelina. Și îți place enorm Parisul, deși nu ai fost niciodată acolo. Am zâmbit subtil, amintindu-mi de prima oară când mi-a zis asta. Iar pe mine mă cheamă Lynz. 
O să fie un drum lung dacă acum mi-e greu să zâmbesc. Dar, cumva, trebuie să-i inspir măcar un gram de încredere, dacă tot o luăm de la început. Sper să reușesc să o readuc pe drumul ei, în ciuda concepțiilor proaste ale celorlalți.
- Îți este foame? Vrei să îți aduc ceva?
Știu cum e mâncarea din spital și nu cred că ar vrea să-i aduc așa ceva. Deși, nu cred că-și amintește gusturile sau ceva... Nah, are doar amnezie, nu a pierdut absolut orice. Cred, din păcate, că ar trebui să vorbesc puțin mai rar. Deja pare afectată de "moartea părinților", iar dacă mai zic ceva încorect, am cam încurcat-o.

ROJA⋆ IRIS⋆-⋆EVELINA

Era de asteptat un raspuns de genul. Ma asteptam sa fi fost un accident, de oricare fel ar fi fost el. Insa nu puteam trece asa de usor peste ideea ca nu aveam parinti, ca eram o orfana amnezica care era nevoita sa stea in grija unei prietene oarecare. Si cea mai buna de ar fi fost, asa cum afirma ea, tot ma simteam prost stiind ca sunt silita sa depind de cineva atat de mult. Nu voiam sa depind de cineva, voiam sa stau pe propriile mele picioare si sa fiu cat mai independenta cu putinta.
- Inteleg, am comentat monoton dupa o pauza lunga. 
Am observat-o destul de agitata, privindu-ma speriata din minut in minut, insa am preferat sa nu ii dau prea mare importanta. Nu aveam ce sa fac, la urma urmei. Nu depindea nimic de mine in situatia asta. I-am dat acordul nonverbal de a se aseza, desi parea ca s-ar fi asezat si fara acesta la cat de grabita si stresata era. Voiam sa aflu mai multe despre mine. Nu stiam daca ceea ce avea ea sa zica era adevarat sau nu, insa aveam alta alternativa? 
Mi-am intins un pic fortat mana slabita inspre masa de langa pat atunci cand mi-a vorbit de buletin, si, ajungand cu greu, l-am prins intre degete. Avea dreptate in legatura cu numele si... "10.04.1995". Aveam cam.. 22 de ani, presupun. Era bine de stiut macar atat. 
Nu mi-am putut abtine un suras sincer cand a pomenit de Paris. Parisul suna ca un vis. Nu ma mai puteam opri din zambit. Asa de copilaroasa si naiva sunt, deci? Aproape ca nici nu ma mai interesa mancarea cand a pomenit-o, insa imi era foame. Imi era foarte foame. Insa oare mancarea de aici chiar era comestibila si, pe deasupra, buna? Nu ca m-as fi putut plange, dar spitalul asta nu arata oricum prea bine, de ce m-as astepta sa aiba mancare prea buna? 
- Imi este foarte foame, am afirmat, inca zambind in coltul gurii involuntar. Era pentru ca vorbise de Paris. Atat.

Lynz Munteanu

Nu am putut să remarc un zâmbet pe fața ei odată ce pomenisem de Paris. Se părea că îi face plăcere să afle cât de inocentă și cât de copilăroasă era. Își va reveni în curând și va fi iarăși acel înger... Nu, greșesc, încă este un înger, dar cu aripile tăiate. Eu am fost și sunt un înger rău, cu aripile tăiate de societatea asta, sunt complet diferită față de ea. Și asta nu ne-a îndepărtat niciodată, din contră, s-a apropiat de mine, m-am apropiat de ea.
- Îți aduc un croissant? spun eu cu un accent franțuzesc fals. Asta pe lângă ceva mâncare consistentă... Revin imediat.
Din instinct, am vrut să mă apropii de ea, dar am reușit să maschez asta cu un bălăngănit ciudat. Nu e ceva dubios, e doar faptul că vreau să-i fiu alături și nu pot. Nu pot decât să am răbdare, acum.
Am ieșit din salonul îmbâxit de miros de mucegai și mi-am trecut mâna prin părul scurt pentru a mă pregăti moral să văd lumea. Sincer, urăsc orice fel de ființe înconjurătoare, dar datorită ei reușeam să le ignor. Acum, nu pot ignora aceste muște infecte. Nu știu cât o să rezist sub privirile astea.
Coborând scările, îmi scot bricheta și o țigară din buzunar. Le-am aprins pe loc și mi-am continuat drumul către ieșire, încercând să nu mă uit în ochii nimănui. Dacă făceam contact vizual, dacă le vedeam privirea plină de ură, mi-aș fi dezlănțuit întregul meu dispreț față de ei.
Desigur, nu se putea să nu fiu oprită de un bodyguard sau ceva similar pentru că fumam în incinta spitalului, însă l-am ignorat și am ieșit afară. Cred că am auzit și niște înjurături pe la spate, dar nu mi-a mai păsat.
Odată ce ajung la magazinul de lângă spital, am luat un fel de supă de legume pe care a pus-o în caserolă, ceva salată și un croissant. Acum nu sunt sigură dacă mai e vegetariană, dar nu mai risc. Înainte să intru în spital, mi-am stins țigara și apoi am urcat cu mâncarea la etajul ei. Am intrat cu grijă în salon, în caz că dormea.
- Hei... Ți-am adus croissantul.


ROJA⋆ IRIS⋆-⋆EVELINA


In momentul in care a pronuntat cuvantul acela pe cel mai ironic si pocit accent frantuzesc pe care il putea face, chiar incepusem sa rad si sa chicotesc pret de ceva timp. Atat cat puteam, cel putin, caci nu eram in cea mai nemaipomenita forma si inca aveam dureri ingrozitoare de cap. Am aprobat subtil si nonverbal in momentul in care s-a oferit sa imi aduca cate ceva, vazandu-ma astfel, inca o data, singura in aceasta incapere mucegaita si vai de capul ei. 
Ramasesem cu buletinul meu in mana, stand inconstient sa analizez timp indelungat imaginea, numele, varsta. Totul. Imi treceam degetele prin suvitele blondine ondulate si mai ca nu imi venea a crede cat de blond putea fi parul meu. Nu era un blond tocmai natural totusi, era evident decolorat si mai mult sau mai putin mort in momentul acesta. Ma holbam minute in sir la fata mea constipata din buletin si nu-mi puteam abtine zambetul. Mi-ar fi placut sa stiu mai multe despre cine sunt sau ce imi place. In momentul asta, nu stiu decat ca ma simt entuziasmata cand aud de Paris, insa atata tot. 
Nu durase mult pana ce Lynz - daca acesta ii era numele si nu i-l poceam sau ceva- imi aduse mancarea in caserole. Observasem ca erau in mare parte legume si nu ma plangeam deloc, eram ok cu aproape orice la cat de infometata eram in acel moment.
- Multumesc, i-am spus zambind subtil, luand usor caserolele si punga cu croissantul si punandu-mi-le in poala. Observasem tacamurile in pungute de plastic si, fara sa ezit, am deschis recipientul cu supa de legume si am inceput sa mananc nu prea grabita din ea. Imi era foame, insa nu puteam sa ma transform acum intr-o nehalita si sa imi pierd manierele. Vrei si tu? voiam sa fiu politicoasa, mai ales daca urma sa stau si la ea acasa. In plus, banuiam ca ar fi si ea infometata la cat o fi asteptat ca sa intre aici.

Lynz Munteanu

I-am înmânat fiecare lucru în parte, rămânând în picioare pentru a o admira cum mănâncă. Nu, în mod normal nu aș zice "admira", însă dat fiind faptul că încă mi-e dor de ea, presupun că e normal.
Într-un final, m-am așezat pe pat și i-am zâmbit acesteia, dând ușor din umeri. Nu știu dacă mi-era foame, dar ideal era să n-o refuz. Și-așa nu cred că mai mâncasem de ceva timp. Am stat cu sufletul la gură și m-am plimbat pe holuri numai ca să știu că e bine. Nu regret nimic.
- Iau numai de poftă. O să iau din salată...
Am luat furculița de plastic ce stătea înfiptă în salată, luând puțin din ea. Cam mult oțet pentru gustul meu, însă cred că era bună. Mai servesc odată și las furculița înapoi, ștergându-mă apoi cu un șervețel. Nu m-am putut abține să-mi ridic capul și să o privesc cum mănâncă, pe de o parte, mă apuca nostalgia sau ceva înrudit cu ea. Pe de alta, mi-aș fi dorit să trăiesc în prezent iar evenimentul petrecut mi-a pus bețe în roate. 
Aș fi vrut să-i deschid ochii și să-i spun totul, absolut totul, iar asta în speranța că și-ar reveni miraculos. Dar, din păcate, trebuie să privesc din altă perspectivă. E o "altă persoană", nu ar accepta nimic din toate acestea decât dacă și-ar aminti în timp. 
Dar dacă nu o să-și amintească în timp? Dacă nu o să-și revină? Ce se întâmplă cu mine, ce se întâmplă cu noi? Nu aș putea trăi într-o minciună, însă opusul acesteia ne-ar putea fi fatal. Mi-e dor de momentele în care știa că mă iubește... Și mă doare prea tare când văd că s-a dus totul așa. Eu, totuși, încă sper, încă presimt că va fi bine, în ciuda homofobismului unor români. Am dreptul să o iubesc, ea, de asemenea.
- Revin imediat.
M-am rezumat să îi strâng mâna într-a mea foarte rapid și am ieșit din încăpere, căutând un colț mai retras. Voiam să aflu ceva, era mult prea puțin ca totul să fi fost doar un accident neamenajat. Totodată, este prea mult pentru mine, dacă nu, voi afla eu cumva ce s-a întâmplat. Nimeni nu scapă nepedepsit.
Mi-am scos telefonul și am sunat o prietenă foarte bună de-a mea, spunându-i să facă tot posibilul să se ocupe de caz. Știu deja că e luat în considerare de cineva, însă nu mi-e de-ajuns.

ROJA⋆ IRIS⋆-⋆EVELINA

- Mhm, ia, i-am spus in timp ce o priveam subtil. 
Era draguta in felul ei, desi nu ma puteam simti comfortabil neaparat in jurul ei. Poate ca nu ar fi trebuit sa ma ghidez in halul asta dupa prima impresie, insa nu puteam ignora complet ce se intamplase ceva mai devreme si inca ma mai intrebam ce era cu ea si dorinta sa puternica de a avea afectiunea mea. Parea cumva deplasata pentru o prietenie, fie ea cea mai buna. Dar nu puteam concluziona nimic pana nu aveam sa o cunosc cum trebuia, lucru ce urma sa fie involuntar tinand cont de faptul ca locuiam cu ea. Nu stiu cum de, dar aparent o faceam. 
Si cine stie? Poate avea sa ma ajute sa aflu cine sunt. 
Am privit-o apoi plecand, intrebandu-ma daca oare eu aveam suficienta rezistenta cat sa ma ridic. 
Probabil ca nu, insa simteam deja ca nu mai suport. Apucasem sa ciugulesc cate putin din fiecare fel, iar apoi ma simteam parca sufocata in camera aia nenorocita. Atata praf, mucegai, si aer de spital. Imi simteam fiecare parte a corpului amortita, de parca as fi innebunit daca aveam sa mai stau acolo, incremenita in acel pat de toata jena. Nu puteam ramane. Si nu ma puteam nici misca probabil, insa ce mai aveam de pierdut? Daca lesinam, eram deja in spital la urma urmei. 
Asa ca m-am ridicat cu grija, am indepartat cuvertura cu care eram acoperita incet si am incercat sa pasesc. Eram desculta si simteam contactul rece la atingere. In momentul in care mi-am lasat greutatea pe picioare, simteam ca pic si aveam furnicaturi agasante in talpi. Ma sprijineam inconstient de perete si ma chinuiam sa ma desprind din fire. Apoi, am iesit. Asa, in halul deplorabil in care eram.
Pentru ca nu puteam ramane acolo. Si pentru ca nu imi prea pasa oricum. 
Si asa, ma vedeam pe holurile nesfarsite, mai poluate de acel iz bolnavicios ca acea camera ingusta. Ma miscam cu greu, in felul meu, cu palma lipita de perete. Nu stiam unde merg sau care imi era scopul. Poate doar voiam afara, poate voiam sa ma plimb, poate voiam doar sa scap de toata lumea. Si in nesiguranta si nepasarea mea, am cazut din picioare, pe aceeasi podea inghetata si umeda. Am ramas asa, cu mana si capul sprijinite de perete si privirea fixa in nicaieri.

Vezi profilul utilizatorului https://i-m-a-kitten.tumblr.com/

3 Re: [ RPG - Ima&Lynz ] ✦ Cᴏᴍᴀᴛᴏsᴇ ✦ la data de Dum Aug 06, 2017 7:09 pm

Lynz

avatar
Shy
Shy
Lʏɴᴢ Mᴜɴᴛᴇᴀɴᴜ
▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬
Terminând rapid convorbirea - sau presupusa convorbire, eu fumam o țigară pe moment -, m-am întors cu fața către holul agitat și bine-populat. Încă eram în incinta spitalului, dar cum nu eram într-o parte vizibilă camerelor de filmat și mă puteam amesteca prin lume, îmi era ușor să fumez. Poate mi-era prea mare lenea să îmi scot fundul afară, cine știe? Da, asta și faptul că voiam să mă simt mai aproape de Iris măcar din punct de vedere fizic.
Și nu-mi este de-ajuns, o simt atât de rece după acest incident încât mi se zburlește părul la orice fel de gând. Numai simpla atingere a propriilor mâini mă face să constat că eu sunt cea rece. Din nou, din punct de vedere fizic. Mâinile întotdeauna îmi vor fi reci, ca și sufletul, în mulțimea de ochi așa voi fi văzută.
Mi-am băgat pachetul de țigări și telefonul într-unul din buzunarele sacoului pe care îl purtam. În ciuda faptului că eram îmbrăcată "bărbătește" și aveam un aspect androgin, nu eram neapărat trans. Dacă aș mai fi constatat și asta, imediat aș fi scoasă în șuturi din România. Păcat că sunt una dintre acele persoane care și-ar fi dorit să fie bărbat iar nu femeie, dar încă acceptă pronumele de la naștere. Oricum, revenind. Sting țigara aceea într-unul din coșurile din apropiere și stau câteva secunde să văd dacă remarcă cineva că am fumat, dar nu. Până nu vine vreo inspecție, no one gives a fuck.
O observ pe Iris aproape de capul holului, lucru care m-a intrigat extrem de tare. Am lăsat-o nesupravegheată, dar crezând că mai sunt și asistente prin preajmă. Când s-a prăbușit pe podeaua rece, am alergat înspre ea cu toată puterea pe care o aveam atunci, neuitându-mă în stânga și-n dreapta.
Am sfârșit prin a lovi slab un asistent dar l-am ignorat și nu i-am adresat nimic, luând-o de jos pe Iris. Nu știu de ce, dar în acel moment îmi aminteam perfect când avea anemie și aproape a leșinat pe stradă, însă era bine că am fost acolo... Dar nu am fost acum, când avea nevoie de mine. Nu am fost când a avut acest accident și încă mă blamez pentru asta.
- Iris, ești bine? Vrei un pic de aer?
Nu puteam face nimic fără voia ei, totuși. Desigur, nici înainte nu făceam nimic fără ea, însă acum e doar... Diferit. Altfel. Total altfel.

Iʀɪs-Eᴠᴇʟɪɴᴀ Rᴏᴊᴀ
▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬
Si in momentul acela, oricat m-as fi straduit eu sa imi mentin privirea focusata, parca totul era in ceata si nu percepeam nici sunete, nici senzatii, eram complet blocata in propria minte. Mi-am inchis ochii, am incercat sa trag aer adanc in piept, sa ma adun, sa imi revin, insa pana si sa respir imi era greu in acel moment. Si surprinzator nu era aerul imbacsit de mucegai de vina, era ceva departe de limita cunostintelor mele. Era o stare pe care nu o puteam pune in cuvinte.
Apoi brusc am simtit un brat cald si un miros puternic de tutun. Auzeam cuvinte infundate pe care abia le puteam distinge, incercam sa privesc in fata mea, dar camera se rotea cu totul. Trebuia sa imi revin. Si, inconstient si complet involuntar, am aterizat in bratele persoanei pe care abia o puteam auzi sau vedea. Mi-am inchis ochii si am sperat sa treaca starea de ameteala, in timp ce strangeam bratul ce ma apucase cu toata puterea din mine.
Si apoi nu mai stiu ce s-a intamplat in urmatoarele naiba stie cate minute, dar m-am trezit tot in bratele ei. Mi-era mai bine, camerea nu se mai invartea si o puteam vedea pe Lynz in fata ochilor.
M-am indepartat un pic, inca pe jos fiind, si mi-am dus mana la frunte, incercand sa imi atenuez durerea groaznica de cap.
- Hai afara, am apucat sa zic mai mult soptit.


Lʏɴᴢ Mᴜɴᴛᴇᴀɴᴜ
▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬
Îmi strecor rapid mâinile sub corpul ei slăbit, cel mai probabil și anemic și o ridic pe sus ca să o scot afară. Oare afară dintr-un spital ar fi trebuit să o scot sau, din contră, să o bag în el?
Și totuși, am ales să ies afară cu liftul pentru a grăbi respectivul proces. În minte, mi se derulau doar versurile alea de la Pink Floyd. "Breathe, breathe in the air... Look around and choose your own ground". Sau cam atât ce-mi puteam aminti, oricum, numai fragmente. Nu cred că mai ascultasem ceva în ultimul timp, nici nu cred că ascultasem Pink Floyd în liceu dar astea două versuri îmi făceau capul calendar.
După ce o scot afară și o așez pe treptele cimentate, realizez că începuse să se simtă mai bine. Am lăsat un zâmbet să-mi apară pe față, dar apoi mi-a dispărut destul de ușor.
- Suntem afară.
Poate și faptul că eram prea aproape de ea a indus-o în eroare, așa că m-am îndepărtat un pic și eu. Aveam impresia că o doare capul după modul în care mă privea, dar este normal, mai ales că nici nu mă recunoaște...
Am așteptat câteva momente, neștiind dacă ar trebui să o las în pace pe moment sau să o duc în spital. Oamenii mai trebuie să iasă, deci nu, nu o duc.
- Vrei să mai stai aici?
Și fie că răspundea afirmativ sau negativ, eu m-am așezat pe una din trepte. Eram obișnuită să stau pe ele, asta dacă ploua. Și chiar și ieri a plouat, dar mă bucur că eu nu răcesc așa de ușor.
- H-Hapciu! Waaapciu!
Bine, nu e adevărat. Cred că am scos niște sunete înfundate de strănut foarte dubios și întotdeauna sunt consecutive. Normal, mă simțeam prost și poate, cu puțin noroc, nu aș fi luat nici pentru mine pastile. În niciun caz nu aș face asta pentru o simplă răceală, dar trăim în țara în care câteva plicuri de ceai sunt la fel de ieftine ca Paracetamolul. Nu am testat asta, totuși.


Iʀɪs-Eᴠᴇʟɪɴᴀ Rᴏᴊᴀ
▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬
Mi-a picat la figurat vorbind fata in momentul in care am realizat ca deja eram afara, iar eu bajbaisem nonsensuri pana acum. Insa fusesem pe jumatate inconstienta si nu mai puteam percepe mare chestie, asa ca eu as fi zis ca era o scuza suficient de buna.
Mi-am frecat usor pleoapele si am privit curtea spitalului. Si ignorand aerul poluat si gunoaiele imprastiate fix pe langa cosuri, era chiar placut afara. Poate ma simteam asa de bine si pentru ca aveam impresia ca nu mai iesisem din camera aceea de o infinitate de timp. Nici nu stiam in realitate de cat timp eram acolo, insa puteam banui ca destul de mult. Am tras aer in piept si am zambit involuntar, privind cerul limpede si lipsit de nori. Era asa de bine sa fiu in sfarsit altundeva inafara acelei camere jegoase.
Ii auzisem intrebarea initiala a fetei, desi nu am apucat sa raspund caci stranutase de vreo cateva ori inainte sa scot ceva pe gura. Parea sa dea semne de vreo posibila raceala si nu stiam cat de bine era pentru ea sa stea afara in starea asta. Desi vremea era destul de placuta, oarecum racoroasa pentru ceea ce parea a fi... vara? Nu stiam nici anotimpul in care eram. Am suras slab.
- Daca vrei poti sa mergi, i-am spus inca zambind. Eu as vrea sa mai stau.
Doar ce iesisem si doar ce ma acomodasem. Nu aveam de gand sa plec.
- Oh, si sanatate. Pentru ca sunt o persoana politicoasa, da.


Lʏɴᴢ Mᴜɴᴛᴇᴀɴᴜ
▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬
Să plec? Nu, chiar nu aș mai intra în spitalul acela. Dar dacă e nevoie, voi face tot ce-mi stă în putință să stau acolo.  Dacă până acum nu i-am fost aproape îndeajuns, voi încerca să o fac de acum încolo.
- Nu, rămân și eu. răspund eu cu o oarecare întârziere, uitându-mă în jur. Și mulțumesc... Dar numai sănătate n-o să am.
Mă rog, din prostia mea este posibil să fi răcit. Oricum, nu contează prea mult dacă răcesc, e destul de ușor să îmi revin. Deși nu cred că am mai răcit de câțiva ani, în ciuda faptului că eram destul de bolnăvicioasă.
- Îți plăcea destul de mult vremea ca aceasta. Nici prea sufocantă, din cauza căldurii, dar nici prea răcoroasă. În zilele călduroase, te agitai de colo-colo, în speranța că se va face răcoare, dar dimpotrivă, ți-era și mai cald. Iar când era răcoare... Oh, nu. Acest detaliu nu este unul bun acum. ...te înveleai cu toate hainele posibile.
În anumite momente, îmi puteam aminti absolut fiecare detaliu, fiecare simț pe care îl aveam când eram cu ea. Orice cuvânt spus, orice ceartă din nimicuri, orice împăcare și orice atingere... Totul. Dar ea nu știe nimic din toate acestea, nu le mai știe. Nu mă mai știe.
- Desigur, pare clișeic dar îți plăcea ploaia. Asta când priveai de pe fotoliul din sufragerie.
Poate că și acum îi plac aceste lucruri, nu știu. Nu-mi pot da seama, dar nu cred că s-a dus totul. Nu se poate să se ducă și sentimentele, nu?

Iʀɪs-Eᴠᴇʟɪɴᴀ Rᴏᴊᴀ
▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬
Am incercat sa nu iau prea tare in seama comentariul sau foarte negativist la adresa sanatatii sale. Nu ca as fi fost o persoana complet ignoranta care sa nu dea doi bani daca racea in ultimul hal, dar nu prea ma vedeam raspunzand la asa ceva. Pentru ca oare, chiar as fi putut eu sa o fac mai optimista? Nu prea cred.
In momentul in care a inceput sa povesteasca, am incercat sa ma asez mai comod ca sa o pot privi mai atent. Mi-am tinut piciorul drept aproape de piept, iar pe celalalt pe treapta de jos, in timp ce capul mi-l tineam sprijinit in palma. Ma uitam lung la ea, cautandu-i privirea. Vorbea cu o nostalgie bizara care ma facea sa ma simt incomod de vinovata. Poate ca asa eram, poate ca acea persoana gingasa si ludica de care imi tot vorbea chiar oi fi fost eu la un moment dat, insa la momentul acela simteam acel sine al meu o cu totul alta persoana. Si asta ma facea sa ma simt vinovata. Pentru ca nu stiam cine sunt, cum sa devin acea persoana care cica as fi fost. Iar asta o facea si pe ea sa se simta prost. Si desi mi-e straina, nu-mi place sa fac oamenii sa se simta in halul asta de prost.
- Stii, se simte foarte ciudat, ziceam asta zambind, dar zambeam cu durere. Nu stiu cum sa fiu acea persoana. Nu stiu nimic despre mine. Este... ciudat. Si destul de dureros.
Nu voiam sa o perceapa ca pe un "nu mai vorbi de mine ca o sa ma simt prost". La urma urmei, era in interesul meu sa aflu mai multe despre mine, chiar daca ma simteam dubios.


Lʏɴᴢ Mᴜɴᴛᴇᴀɴᴜ
▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬
Am stat puțin pe gânduri înainte să mai spun ceva, deoarece realizasem numaidecât că spuneam tâmpenii. Nostalgia asta strică, cu siguranță ar trebui să fiu mai atentă de atât. Trebuia să mă gândesc că nu numai mie mi-e greu, ci și ei. Nu este oricine, încă este iubita mea și ea nu știe asta. Totuși, nu trebuie să-i bag pe gât fiecare nimic de genul.
- Îmi pare rău... Poate că nu mai ești "acea persoană", dar nu trebuie să te consumi din această cauză. Timpul le va aranja pe toate. Sau nu. Dar prefer să fiu optimistă de față cu ea. Am zâmbit forțat, deși îmi tremurau colțurile gurii. Nu trebuie să fii ca cea din trecut. Dacă tu simți să faci cutare lucru, doar fă-l. Și spune-mi când întrec limitele, în regulă?
Opinia ei conta cel mai mult. Era logic să-i cer și ei părerea, mai ales acum, când e în recuperare. În plus, nu am putut să remarc zâmbetul ei la fel de forțat ca al meu, dar dacă aș fi comentat și asupra acestuia, aș fi făcut mai rău.
Peste drum, am observat cum trece o mașină de înghețată care, de obicei, venea la copiii din centrul de vis-a-vis. Erau ceva sponsori sau așa bănuiam, pentru că acei copii rareori văd niște bani în mână. Chiar obișnuiam să le mai aduc câte ceva dulce, dar nici pe mine nu mă dădeau banii afară din casă. Eh, alimente neperisabile, inclusiv ceva jucării, pe ei chiar îi făceau fericiți.
- Vrei să-ți aduc înghețată? Stai aici, revin imediat.
Am traversat strada și i-am cerut vânzătorului trei înghețate, una de vanilie, una de ciocolată și cealaltă de căpșuni. Nu o întrebasem aroma și chiar dacă o întrebam, nu ar fi știut cum să-mi răspundă. Chiar dacă nu i-ar fi plăcut una din ele, ar fi luat-o pe cealaltă și tot așa. Iar dacă nu le puteam mânca, una i-aș fi putut-o da unui copil de pe stradă.
Mă chinuiam să țin înghețatele în ambele mâini, ajungând cu succes în fața lui Iris.
- Pe care o vrei?
De data aceasta, puteam zâmbi destul de ușor deoarece nu mai încercasem această metodă niciodată. Într-un fel, speram să nu se supere pe mine că am luat trei arome și nu mai multe sau lucruri de genul. Ce știam înainte despre ea se poate șterge acum de pe listă, mult mai bine e să întreb.

Iʀɪs-Eᴠᴇʟɪɴᴀ Rᴏᴊᴀ
▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬
- Ah... Nu-i problema. E in regula, i-am raspuns cu zambetul pe buze. Poate parea un zambet fatadic, fortat, insa nu era chiar asa - cel putin nu pe deplin. Nu ii spusesem in nume de rau toate acelea, doar simtisem pe moment nevoia sa imi confesez insecuritatile.
- Si multumesc, replicasem, insa cu siguranta nu apucase sa ma auda. Deja plecase.
Observasem undeva in departare o masina de inghetata pe care nu o mai vazusem pe-aici. Sau poate ca oi fi vazut-o, insa bineinteles ca nu aveam de unde sti. Am oftat lung, aruncandu-mi privirea in ciment. Mi-am lasat ambele picioare pe treapta de jos, incercand cica sa ma fac mai comoda. Insa parca mai rau ma simteam. Aveam o greata agasanta in gat si capul continua sa imi bubuie. M-as fi intors in pat, insa imi dorisem atat de tare sa ies afara ca mi se parea stupid sa ma intorc acum.
O vedeam in clipa urmatoare pe Lynz iar in dreapta mea, chinuidu-se sa tina intre degete trei cornete. I-am aruncat o privire si un zambet si am realizat ce incerca sa faca. Probabil incerca sa isi dea seama daca imi mai plac aceleasi lucruri sau ceva, constientizand ca poate ar fi in zadar sa imi ia direct ce credea ea ca imi place. Imi parea rau totusi ca probabil una dintre inghetate avea sa fie irosita.
-Hmm.. incercam eu cica sa decid intre cele trei. Era greu si eu eram indecisa. Insa am luat in cele din urma inghetata de capsuni, simtind parca o pofta mai mare fata de aceea. Desi si cea cu ciocolata imi facea cu ochiul. Merci.


Lʏɴᴢ Mᴜɴᴛᴇᴀɴᴜ
▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬
Nu am putut să-mi suprim zâmbetul atunci când am văzut cum stă pe gânduri, ca mai apoi să aleagă înghețata de căpșuni. Într-un fel, presimțeam că gusturile (da, la propriu) nu s-au schimbat, însă a fost bine că am adus mai multe. Se putea să nu-i placă niciuna, cine știe.
- Cu plăcere!
Am luat înghețata de vanilie și am început să mănânc din ea, uitându-mă din când în când la Iris. Nu trebuia să uit totuși un lucru: ea încă era internată și orice schimbare proastă de stare trebuie luată în serios. Chiar și după externare, este important să am grijă la informațiile "delicate". Din câte am văzut, nu trebuie să i le amintesc eu, ci e mai bine dacă și le amintește ea.
Pe rampa de lângă scări, am observat cum coboară băiatul cu care vorbisem mai devreme. Nu știu de ce, dar prima mea acțiune a fost cea de a mă duce lângă el și a-i pune înghețata în mână. Cea care îl ajutase să coboare l-a tras brusc, certându-l că nu e bine să accepte dulciuri de la străini.
Din păcate, nu am avut curajul să spun nimic, doar l-am fixat încurajator cu privirea și atât. Într-un fel, mă călcase pe nervi femeia aceea, cel mai probabil era mama lui și nu acționa bine. Într-un final, am decis să vorbesc.
- Înghețata nu are nimic rău, care e problema?
- Care e problema ta?! Nu ai niciun drept să-mi spui ce să fac cu propriul copil. Poate crește și el ca tine..., spuse femeia clocotind de nervi.
- Nu vă permit să mă insultați, doamnă! Nu văd o problemă în a avea machiaj și a fi îmbrăcat de la "raionul de bărbați". M-am săturat de persoane ca tine, femeie... Dar nu mai adaug asta.
Am făcut cale întoarsă și imediat am observat că mai multă lume era cu ochii pe mine. De vină era aspectul meu, nu? Faptul că iubeam o fată? Ce e în neregulă cu românii?
- Ce târfe pe toate drumurile... Doamne ferește.
Altă femeie se închina. Simțeam că mor de ciudă și de rușine... De rușine că trăiesc în România.

Iʀɪs-Eᴠᴇʟɪɴᴀ Rᴏᴊᴀ
▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬
Simteam cum totul se petrecea atat de rapid ca parca si asimilarea informatiilor si vorbelor celor din jurul nostru ma ameteau groaznic. Am incercat sa ma linistesc, sa ma concentrez. Am incercat sa ma focusez doar pe cuvintele femeii roscate cu privire artagoasa si solduri late. Insa aveam impresia ca toate se amestecau in capul meu si nu mai iesea nimic. Intelesesem totusi ca femeia respectiva avea o problema cu Lynz si nu accepta inghetata ramasa in plus.
Mi-am tras suflul, am clipit de cateva ori in speranta ca voi fi pregatita sa vorbesc eu insami cu cineva necunoscut. Nu ma simteam in stare. Parca toata anxietatea se strangea in mine si ma sufoca, insa nu voiam sa las copilul fara inghetata si nici inghetata la cosul de gunoi. Ar fi fost o pura risipa.
Asadar, in momentul in care Lynz s-a intors, i-am luat cornetul cu ciocolata din mana si m-am ridicat cu grija de pe treptele cimentate. Poate ca pe Lynz nu o placea din naiba stie ce motiv - o fi fost aspectul, o fi fost tonul sau mirosul dur de tigara, insa nu putea sa refuze o copila din spital cu par blond si aspect angelic, nu-i asa?. Mai eram si imbracata in alb. Si poate ca aveam eu 20 si numai stiu cat de ani, insa ma vazusem in oglinda si nici eu nu mi-as fi dat mai mult de 15. M-am apropiat subtil, pastrand spatiul dintre noi cat mai departat.
- Imi cer scuze pentru comportamentul prietenei mele, m-am scuzat cu zambet fortat pe buze. Nu eram chiar de acord cu ce se intamplase, insa daca nu tineam cu femeia, nu ar fi mers abordarea mea. Si o vedeam deja stramband din nas.
- Numele meu este Iris. Sunt internata aici de... ceva timp. Acum nu putea spune ca sunt o straina, nu? Eu... nu imi amintesc mai nimic despre mine. Prietena mea cea mai buna incerca sa ma ajute sa imi reamintesc gusturile si a luat o inghetata in plus. Incercam sa vorbesc cat de diplomat puteam. E pacat sa o lasam sa se iroseasca. Ma gandeam ca poate... el are pofta de inghetata.
M-am uitat schitand larg un zambet inspre baiatul in scaun cu rotile.
- Cum te cheama? Si ma asteptam sa ma goneasca femeia. Insa incercasem macar.



Lʏɴᴢ Mᴜɴᴛᴇᴀɴᴜ
▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬
Am urmărit-o  tăcută pe Iris cum încearcă să aplaneze situația (cel puțin să îi dea înghețata copilului), ignorând gesturile celorlalți. Am zâmbit când, într-un final, femeia nu a mai avut încotro și a acceptat înghețata pentru copil.
- Mă cheamă Maximilian. Pe voi?
- Max, nu avem timp să mai stăm. Trebuie să intrăm în farmacie. O zi bună!
Le-am zâmbit de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat, deși observasem tristețea din ochii copilului. Ar fi vrut să afle mai multe lucruri, eram sigură de asta... Iar după mica lui confesiune nu era mare lucru să mă considere deja un sprijin. Restul persoanelor au revenit la treaba lor, indiferent dacă doar se plimbau sau chiar făceau ceva.
I-am atras atenția lui Iris prin a-i face semn, nevrând să o bruschez cumva. Trebuia să intrăm și noi.
- E cazul să mergem înăuntru. Nu-ți face griji, vom mai întâlni băiatul, presimt eu...
Da, deja îmi plăcea faptul că era complet diferit de mama lui. Avea personalitate micuțul. Din păcate, nimeni nu are un cuvânt de spus în aceste circumstanțe și chiar îmi părea rău pentru el. Nu din cauza înghețatei, însă concepția proastă a mamei lui l-ar fi putut face mai rece, așa cum se întâmplă cel mai des. Poate că de asta și eu sunt atât de vulcanică.
După ce m-am asigurat că nu mai e nimeni cu ochii pe noi, am revenit asupra acestui subiect "controversat".
- Pot să-ți spun ceva? Ai acționat foarte bine... Eu nu pot face asta, nu pot fi bună în ochii lor. După ce termini înghețata, intrăm în spital.
Regulile acestui spital interziceau băuturile sau mâncarea în incinta spitalului, la fel și fumatul. Dacă nu mă înșel, aș fi putut primi o amendă, însă rareori se mai uită cineva pe camerele de filmat.
Observasem la timp că înghețata din mâna mea începu să se topească, așa că am mâncat mai rapid din ea. Am luat un pachet de șervețele din buzunar și mi-am șters palmele, ca mai apoi să-i dau pachetul și lui Iris.

Iʀɪs-Eᴠᴇʟɪɴᴀ Rᴏᴊᴀ
▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬
Maximilian mi-a luat ezitant inghetata si mi-a zambit scurt. Avea o oarecare privire trista in acei ochi albastri ai lui, de parca ar fi avut ceva pe suflet pe care nu si-l putea confesa. Insa nu am apucat sa scot pe gura decat un "la revedere" inainte ca femeia si copilul sa ne iasa din raza de vedere.
M-am bucurat sa vad ca dupa tot efortul meu de a imbuna situatia, femeia mi-a acceptat intr-un final oferta. Nu o intelegeam - sincer - pe femeia aia. Adica da, nu neg, doua necunoscute la intamplare sa ofere inghetata la copii e destul de banuielnic si poate abordarea chiar fusese proasta, insa nu era nevoie de o reactie atat de scarbita. Putea refuza mult mai politicos si renuntam, ce naiba era atat de greu?
Insa nu mi-am mai batut capul cu incidentul ala.
- Sper sa ai dreptate... Ma citise destul de bine asa-zisa mea prietena - cea mai buna chiar - imi doream sa mai dau de Max. Imi trezise un interes dubios si as fi vrut sa aflu motivul din spatele acelor priviri indurerate pe care maica-sa parca le ignora complet.
M-am intristat putin cand am auzit ca trebuie sa intram, insa cam asa era. Deja statusem cam mult si parca vedeam scandalul pe care aveau sa-l faca doctorul si asistenta sa.
- Am actionat cum am simtit nevoia, am suras scurt, fixandu-mi privirea undeva in fata. Poate trebuie sa mai lucrezi la abordare. Stii, poate sa zambesti mai mult, m-am intors inspre ea si am schitat un zambet. Ajuta destul de mult.
Mi-am terminat inghetata destul de repede. Nu stiu daca asa imi statea in fire, insa o terminasem aproape imediat. Am apucat pachetul oferit de Lynz si am scos rapid un servetel, repetandu-i gestul.


Lʏɴᴢ Mᴜɴᴛᴇᴀɴᴜ
▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬

Să fac ce? Nu, clar nu puteam să fac asta de față cu toți ceilalți, numai dacă era un zâmbet batjocoritor, sarcastic, ucigător iar lista continuă. Iar la abordare... Abia vorbesc cu ei, darămite să vorbesc cum vor ei să o fac.
- Nu știu. De obicei, zâmbesc din multiple motive față de cei de care îmi pasă, dar aș putea încerca. Am dat din umeri. Și poate că aș putea să vorbesc mai drăguț, să fiu mai puțin dură și să nu mai arunc priviri ucigătoare când am nervi... Da, aș putea încerca.
Evident, "a încerca" nu strică niciodată, doar că îmi e greu să-l și conjug ca verb. Sunt șanse să nu reușesc, mai ales în astfel de împrejurări, dar dacă ei îi face plăcere să îi abordez altfel pe oameni, e în regulă.
- Ah, încă ceva. Dacă zâmbesc, o fac într-un mod creepy, de-asta prefer să nu o fac. Doar să fii atentă la mine când o s-o mai fac, o să sperii și curcile cu asta.
Poate că aia era și ideea, să-i sperii pe toți. Logic, nu?
Am luat șervețelele și le-am aruncat în cel mai apropiat coș de gunoi, după care i-am pus ușor mâna pe spate pentru a o îndemna să mergem. Uneori, preferam să stau afară, alteori în casă... Depinde foarte mult de starea mea. Dacă-mi convine, le pot combina și mai pun un ghiveci de flori în cameră, dar întotdeauna sfârșesc prin a uda ceva ofilit.
Ceea ce am remarcat în acele momente și nu am spus cu voce tare a fost tocmai abordarea ei care, în mod involuntar, era ca înainte. Eu fiind cea vulcanică, aveam nevoie calmitate, de răbdare. Țin minte că, la început, chiar am avut un scandal mare pe teme, în general, inutile.
- Și iarăși mai e ceva. Ca fapt divers, avem o pisică pe care o țin ascunsă în apartament, dar acum a luat-o momentan altă prietenă. O să aibă grijă de ea, nu-ți face griji, dar asta ca să nu te sperii când vom găsi păr pe canapea acasă.
Am zâmbit involuntar, gândindu-mă că pisica aia o să-mi sară pe umăr de dor. Numai să nu facă asta și cu Iris, totuși. S-ar putea cățăra și-n cap, dar știe că nu-mi place să-mi strice nimeni părul. Dacă aș zice asta cu voce tare, ar trebui să vorbesc de ea ca de un papagal.

Iʀɪs-Eᴠᴇʟɪɴᴀ Rᴏᴊᴀ
▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬
- Merita sa incerci. Adica, nu stiu, mi se pare ca nu pierzi nimic daca incerci macar sa zambesti mai mult oamenilor. Si atunci pe moment mi-a venit in cap comentariul "Daca vii zambind la un om, te va trata cu acelasi zambet", insa naiba stie cine mi-o fi zis-o sau cand si in ce circumstante. Stiu doar ca cineva drag mi-a spus-o la un moment dat. Am schitat slab un zambet involuntar realizand atunci ca incep sa imi amintesc chestii. Cam inutile, de altfel.
Poate era banal. Era foarte. Insa insemna mult pentru o persoana care nu isi putea aminti nici numele exact.
Am chicotit la gluma ei si i-am aruncat o privire subtila.
- Nu-i adevarat. Ai un zambet dragut, incercam eu sa o complimentez cica. Nu minteam. Lucrurile chiar nu erau atat de naspa pe cat le vedea ea. Nu mi se parea ea cine stie ce sperietoare, parea o persoana decenta, oricat de ciudat ar fi fost poate aspectul sau comportamentul ei pentru altii ( nu ca as fi uitat faza din camera, totusi, dar incercam sa o trec cu vederea pe moment ).
- Woahh, serios?! m-am pus in fata ei mai-mai sa topai de fericire, cu chipul complet luminat.
- Vreau sa o vad! Cum o cheama? De cat timp o avem? Cum arata? taraganam eu intrebari cu zambetul larg pe buze. Dintr-un motiv sau altul, ma simteam al naibii de entuziasmata. Probabil chiar iubeam pisicile.



▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂
-- if ice can burn --- then love and hate can mate --- --- ᴊᴏᴊᴇɴ ʀᴇᴇᴅ --▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂
Vezi profilul utilizatorului

4 Re: [ RPG - Ima&Lynz ] ✦ Cᴏᴍᴀᴛᴏsᴇ ✦ la data de Dum Aug 06, 2017 7:43 pm



Lynz Munteanu
________________________
ʰ˒ ʷˢ ʰ ˡˡ ʸˢˡ
' ʸ ˒ ' ʸ ˀ

Am dat din cap în semn aprobator, zâmbind, de această dată, cu tot dinadinsul. Da, păi era o pisică drăguță, dar dacă ea era atât de fericită că o avem, eu eram fericită datorită ei. Pot să zic că întrebările ei m-au făcut să chicotesc.
- O cheamă Hazel. De câteva luni. Neagră, dar cu ochi, evident, "hazel". spun mimând ghilimelele în aer.
Mă bucura entuziasmul ei, gândeam că poate nu o să fie atât de greu să-i amintesc unele lucruri. Doar că nu trebuia să întrec limitele, atâta tot.
- Am luat-o de la un adăpost pentru animale și am tratat-o regește, asta până când mi-a zgâriat draperiile. Atunci am certat-o. Hazul de pe fața mea se transformă imediat într-un pokerface veritabil, însă imediat mi-am revenit. Știi cum se cuibărește în jurul gâtului? Oh, da, e absolut adorabilă și pufoasă.
Dintotdeauna mi-au plăcut pisicile din mai multe motive, dar în primul rând pentru că sunt curate, elegante și se atașează de om. Un câine ar fi distrus mult mai rău nenorocita mea locuință, însă cred că am avut așteptări prea mari și de la pisică. Faza cu draperia era doar una, evident.
- Să-mi spui când vrei să afli ceva, de acord? Ți-aș putea spune multe vezi tu, nu e atât de simplu. Acum chiar ar trebui să mergem, sunt sigură că doctorii mă vor lua la șuturi. Probabil și programul de vizită s-a terminat, dar rămân prin zonă, nu-ți face griji. Am început să merg înspre spital, fiind în continuare cu fața la ea. Poți oricând să mă suni.
Mă ocupasem și de faza cu telefonul. Știam dinainte că eram trecută altfel în agendă, dar am modificat la Lynz pentru că... pentru că da.

Vezi profilul utilizatorului https://i-m-a-kitten.tumblr.com/

5 Re: [ RPG - Ima&Lynz ] ✦ Cᴏᴍᴀᴛᴏsᴇ ✦ la data de Dum Aug 06, 2017 9:32 pm

Lynz

avatar
Shy
Shy


╞══most people really don't get me ═══════════════ OJA⋆ IRI ═════════════╡
╞══  VELINA ═════════════════════ blank stare, don't care, don't ask════════╡




Parca chitaiam mai tare de fericire cu fiecare cuvant pe care il avea de zis despre acea pisicuta, topaiam si ma luminasem complet la fata - desi eu cica acum vreo jumatate de ora eram aproape lesinata pe hol. La cat de entuziasmata ma simteam, as fi zis ca aveam o mica - mai mare - obsesie pentru animalele de companie si in - mod specific - pentru pisici. Poate ca nu erau lucruri tocmai semnificative, insa era bine de stiut ca aflu atat de repede si atat de multe chestii despre cea care obisnuiam sa fiu. Ma simteam intr-o oarecare masura chiar usurata ca nu mai eram chiar o straina vechii Iris.
- Oh Doamne, abia astept sa o vad! si ma plimbam strengareste pe holurile inguste ale spitalului. Imi placeau mult pisicile, nu? Adica, ok, este evident ca da. Da, cred ca imi placeau, vorbeam eu nonsensuri cu entuziasm si chicoteam. Aparent am aflat despre mine si faptul ca zic tampenii cand ma simt bine. Imi parea brusc rau de oamenii care ma suporta.
- Cred ca sunt pe drumul cel bun, sincer, hmm. Poate e bine sa incerc eu singura sa imi aduc aminte de anumite lucruri.
Din nou, nu o ziceam ca pe ceva ofensiv, doar ca preferam calea asta oarecum. Ma simteam ciudat cand imi spunea despre cum eram eu inainte si parca imi reamintea constant ca nu stiu absolut nimic despre mine. Ceea ce da, este complet adevarat, dar dureros si descurajant.
- In regula atunci, te voi suna daca este cazul. I-am zambit scurt si deja m-am vazut in fata camerei de spital in care stateam. Si am intrat cu asa o scarba, si cu o aceeasi scarba ma privea si asistenta. Insa parca nu aveam chef si de ea.
- Uhm... imi cer scuze. Aveam nevoie de... putin aer, am incercat sa ii explic inainte sa zica ceva. Stramba din nas si ma privea cam urat, insa nu avusese nimic de comentat. Disparuse pe usa in clipa urmatoare. Deci... ne vedem maine?



▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂
-- if ice can burn --- then love and hate can mate --- --- ᴊᴏᴊᴇɴ ʀᴇᴇᴅ --▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂
Vezi profilul utilizatorului

6 Re: [ RPG - Ima&Lynz ] ✦ Cᴏᴍᴀᴛᴏsᴇ ✦ la data de Lun Aug 07, 2017 2:47 pm



Lynz Munteanu
________________________
ʰ˒ ʷˢ ʰ ˡˡ ʸˢˡ
' ʸ ˒ ' ʸ ˀ

Pe măsură ce mergeam, mă mai uitam la Iris. Doamne, mi-era dor de energia ei, acel entuziasm nu s-a șters. Poate că memoria ei s-a tot dus, dar în comportamentul ei exista acel iz de fericire. Nu știu, nu știam nimic și tot mă amăgeam că își va reveni curând. Și, cu siguranță, așa și este, nu are ce să se întâmple.
- Nu contează că "îți plăcea". Dacă acum îți place, e perfect!
Evident, avea dreptate în legătură cu ceea ce trebuia să-și amintească. O bună parte din muncă trebuia făcută de ea, însă cu ajutorul meu. Probabil unele acțiuni aveau să-i aducă aminte de vremurile bune... Și, desigur, nu trebuia să fie forțat.
- Da, te descurci de minune. Nu-ți face griji, totul va veni de la sine, ideal este să nu te concentrezi asupra acestor lucruri. Probabil că vei avea... Hmm... "Flashback-uri", să le zic așa. E posibil să îți amintești integral, mai posibil să nu... Oricum, nu te stresa, bine?
Era fată deșteaptă, cu siguranță își dădea seama ce trebuie să facă. Dacă s-ar fi concentrat prea mult asupra unui singur lucru, ar fi sărit peste partea esențială sau, cu atât mai rău, ar fi uitat și ceea ce-și amintise. Eu încă aveam speranța unei recuperări miraculoase.
Am asistat tăcută la mica discuție dintre ea și asistentă, chiar dacă era mai mult o informare, zâmbind atunci când a plecat idioata. Nu o suportam, dacă nu este vizibil.
- Normal că ne vedem mâine. Nu uita, mă suni, indiferent de oră. Cred că ți-am adus iaurt prin acel dulap, neștiind ce altceva să-ți iau... Chiar nu mai știu. Uite cum uit și eu. He he... Ai grijă de tine.
Am ieșit pe ușă și am pornit drumul spre casă, preferând să merg puțin pe jos. Nu era nici prea departe, dar nici prea aproape, numai bine cât să mă plimb puțin.

Vezi profilul utilizatorului https://i-m-a-kitten.tumblr.com/

7 Re: [ RPG - Ima&Lynz ] ✦ Cᴏᴍᴀᴛᴏsᴇ ✦ la data de Lun Aug 07, 2017 4:32 pm

Lynz

avatar
Shy
Shy


╞══most people really don't get me ═══════════════ OJA⋆ IRI ═════════════╡
╞══  VELINA ═════════════════════ blank stare, don't care, don't ask════════╡




- Sincer? si mi-am largit zambetul si am suras amuzata. Habar n-am. Am gesticulat un raspuns negativ din cap.
- Dar presupun ca voi reusi sa imi amintesc mai multe curand. Vad eu cum.
Nu prea stiam cum functiona treaba asta si cum mai exact aveam eu sa rememorez atatia ani din viata mea sau cum aveam sa imi amintesc ce fel de persoana eram odata. Era genul de lucru care pur si simplu nu depindea de mine, urma probabil sa vina de la sine. In ce circumstante? As fi vrut si eu sa stiu.
Nu ma stresam neaparat cu asta, desi as fi mintit zicand ca nu ma gandeam la lucrul asta absolut deloc. Chiar o faceam mult. Prea mult. Mult prea mult.
- O sa am, multumesc. Sa ai o zi frumoasa! Si am privit-o iesind ezitant pe usa spitalului. Era intr-un fel de apreciat faptul ca se ingrijea atat de mult de mine si o preocupa atat de tare siguranta mea, chiar daca in ochii mei anumite lucruri inca erau iesite din comun si un pic prea exagerate pentru o simpla prietenie. Dar nu putea fi altceva, nu-i asa? Nu, nu, clar nu.
- - --- - - - - next day - -- - - - - -- - ---- - -- - - -- - - - - - - - --- - - - - -- - - ------- - - - - - - - --
Mi-am deschis in sictir ochii in momentul in care pe usa intra violent asistenta care se ocupa de mine. Aproape ca si tipasem sa fiu lasata sa mai dorm daca nu eram atat de franta de oboseala ca sa fac asta. Si asa de politicoasa cu oamenii.
- Bun, v-ati trezit, domnisoara Roja. Si cu siguranta m-as fi culcat la loc. Pregatiti-va, in curand va veni... prietena dumneavoastra si puteti pleca acasa, imi aruncase ultima parte in dezgust si iesi dupa inca o scurta morala de "sa ai grija in cine te increzi", "esti vulnerabila in perioada asta, ingrijeste-te bine".
Nu am mai stat prea mult pe ganduri si mi-am tras rapid pe mine hainele frumos impaturite asezate pe scaun. Ma simteam ceva mai bine fizic vorbind - cu slabe dureri si ameteli, dar era ceva mai suportabil ca inainte. Si emotional... presupun ca ma simteam bine? La urma urmei, aveam in gand sa ies de aici inca de ieri. Desi intr-un fel ma temeam de ce urma sa se mai intample si azi.
Am prins in graba telefonul intre degete si am incercat sa il deblochez, insa constatasem ulterior ca avea o parola pe care eu bineinteles ca nu o stiam. Lynz nu se gandise si la asta, nu? Speram doar sa stie ora la care trebuia sa vina.



▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂
-- if ice can burn --- then love and hate can mate --- --- ᴊᴏᴊᴇɴ ʀᴇᴇᴅ --▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂
Vezi profilul utilizatorului

8 Re: [ RPG - Ima&Lynz ] ✦ Cᴏᴍᴀᴛᴏsᴇ ✦ la data de Lun Aug 07, 2017 5:12 pm



Lynz Munteanu
________________________
ʰ˒ ʷˢ ʰ ˡˡ ʸˢˡ
' ʸ ˒ ' ʸ ˀ

În dimineața următoare, m-am trezit realizând că am întârziat. Am început să mă agit prin cameră, căutându-mi hainele, aranjându-mi aiurea părul, oricum, abia mă puteam grăbi. Era destul de târziu, ca niciodată dormisem până la zece și jumătate. Probabil insomniile de până acum au fost tratate de faptul că ea și-a revenit cumva. Probabil.
După ce m-am pregătit cât se poate de rapid, am încuiat apartamentul și am zbughit-o către ieșire. Cumva, am reușit să contactez un șofer Uber din apropiere, care a venit cât se poate de curând. Într-un final, am ajuns la spital și am urcat scările, salutând în treacăt copilul în scaun cu rotile. Doar un zâmbet fusese de-ajuns, exersasem asta. Trebuia să fie bine, sigur.
Am ajuns în dreptul ușii, dar de această dată m-am oprit înainte să o deschid. Nu, trebuia să ciocăn. Nu să dau buzna acolo, nu să fac aceleași greșeli care mi-ar fi putut fi fatale în relația cu ea. Am bătut de două ori în ușă iar a treia bătaie cu un pic de întârziere, cum obișnuiam deseori să fac. După confirmarea ei, am intrat înăuntru cu grijă, răsuflând ușurată.
- Ești gata să mergem?
I-am zâmbit, sperând să nu îmi tremure buzele așa cum se întâmpla de cele mai multe ori. Ea era motivația mea, cel mai important lucru din viața pe care o trăiam. O adoram, o iubeam și nu voiam să o pierd. Dacă o pierdeam, mă pierdeam pe mine.
M-am uitat la ceas, realizând că între timp s-a făcut ora 11. Întârziasem și nu-mi convenea, eram o persoană matinală iar dormitul până la 10 nu-mi stătea în caracter.
- Să știi că trebuie să luăm fișa de externare de la recepție, dar nu-ți face griji, au fost rezolvate protocoalele alea la care trebuie să semnezi sute de fișe... Tu trebuie să semnezi doar două. Am râs. Vrei să te ajut să strângi pe aici?

Vezi profilul utilizatorului https://i-m-a-kitten.tumblr.com/

9 Re: [ RPG - Ima&Lynz ] ✦ Cᴏᴍᴀᴛᴏsᴇ ✦ la data de Joi Aug 10, 2017 12:01 pm

Lynz

avatar
Shy
Shy


╞══most people really don't get me ═══════════════ OJA⋆ IRI ═════════════╡
╞══ VELINA ═════════════════════ blank stare, don't care, don't ask════════╡




Am mai stat in jur de jumatate de ora pe ganduri, privind in tavan si cautand in minte o combinatie de cifre pentru a debloca telefonul. Si bineinteles ca dupa vreo cinci incercari s-a si blocat. Imi era imposibil sa gasesc parola aia nenorocita. La ce oare ma gandisem cand am pus-o?
Cateva batai in usa si deja ma trezisem din gandire. Si, cam cu intarziere, cam cu sovaiala, am deschis usa camerei si am poftit-o pe asa-zisa mea prietena inauntru. Intarziase. In jur de o ora as spune.
Am dat afirmativ din cap, schitand un zambet scurt cand a pomenit de plecare. Macar era aici si puteam pleca. Asta conta la urma urmei, caci spitalul clar nu era printre locurile favorite.
- Sper totusi sa nu dureze mult, am oftat silentios.
M-am uitat rapid prin jurul meu si realizasem ca intr-adevar lasasem in urma mea o usoara dezordine in incaperea mucegaita de spital. Patul nefacut, cateva sticle si ramasite pe la capul patului si haine imprastiate. Nu cea mai placuta priveliste.
- Da, m-ar ajuta, am aruncat o privire inspre ea cu o slaba jena si apoi am aranjat hainele intr-un ghiozdanel pe care il aveam langa. Inafara de hainele de spital pe care le pusesem frumos pe scaun si cele de pe mine, mai aveam un singur set de haine pe care probabil tot ea mi le adusese cat timp am stat inconstienta.


- - - OOC: Scuza-ma ca abia acum postez >.< M-am simtit groaznic de rau zilele trecute si nu am putut nici sa ma ridic din pat.



▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂
-- if ice can burn --- then love and hate can mate --- --- ᴊᴏᴊᴇɴ ʀᴇᴇᴅ --▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂
Vezi profilul utilizatorului

10 Re: [ RPG - Ima&Lynz ] ✦ Cᴏᴍᴀᴛᴏsᴇ ✦ la data de Joi Aug 10, 2017 10:40 pm



Lynz Munteanu
________________________
ʰ˒ ʷˢ ʰ ˡˡ ʸˢˡ
' ʸ ˒ ' ʸ ˀ


- Nu vei întârzia nicăieri, stai liniștită. spun pe un ton glumeț, păstrând totuși o oarecare seriozitate. Se va termina rapid totul, nu-ți face griji.
Am început să strâng în jur, vrând să las o oarecare curățenie. Nu era vorba că respectam spitalul sau ceva, că asistentele nu prea s-ar obosi să strângă acum, dar ideea era că așa mă obișnuisem. O posibilă formă de OCD, nu se știe. Uram dezordinea de orice fel, ce-i drept.
Cât timp fusese în comă, am fost nevoită să-i cumpăr haine "de spital", în orice caz, papuci și tot tacâmul. Le-am strâns și pe acelea deoarece erau cumpărate, îndesându-le într-o sacoșă de plastic.
Am sfârșit prin a aranja rapid suprafața patului, ca mai apoi să o luăm înspre ieșire. Eram bucuroasă că, în sfârșit, scapă de spitalul acesta oribil. Condițiile de aici sunt nașpa, dar așa e în toată România. Ce poți face? Nimic, doar plătești din banii tăi sănătatea la stat, pentru că nici aia nu e decontată.
Într-un fel, aș spune că muncim pentru bani, pe care îi cheltuim și pentru sănătate. Pentru un trai decent, mai exact. Iar dacă se întâmplă ceva, nu mai poți munci, rămâi fără bani. Practic, te-ai dus naibii în astfel de situații. Și mă voi plânge de aceste lucruri complet anormale în continuare. Cu atât mai mult, voiam, acum ceva timp, să plecăm din țară. Am fi putut trăi într-o țară fără prejudecăți inutile, fără sistemul acesta bolnav. Din păcate, s-a ivit acest lucru... Dar promit că va fi mai bine. Peste tot.
Am coborât la recepție, de unde am primit biletul de externare. Pun pariu că erau fericiți și ei, și noi... Cel mai bine așa. După toate acestea, am apelat un taxi care să ne aducă acasă. Pisica o luasem deja, speram totuși să nu-mi fi distrus iarăși lucruri pe acolo. Nu din nou.


ooc - e-n regulă, și eu îmi cer scuze că nu am putut posta mai devreme. xD te înțeleg

Vezi profilul utilizatorului https://i-m-a-kitten.tumblr.com/

11 Re: [ RPG - Ima&Lynz ] ✦ Cᴏᴍᴀᴛᴏsᴇ ✦ la data de Vin Aug 11, 2017 11:29 pm

Lynz

avatar
Shy
Shy


╞══most people really don't get me ═══════════════ OJA⋆ IRI ═════════════╡
╞══ VELINA ═════════════════════ blank stare, don't care, don't ask════════╡




Am suras cu zambetul larg pe buze.
- Ah, da, da. Ai dreptate. Dar... totusi... Clar nu eram buna la cuvinte. Ma blocase, nu prea aveam cum sa o contrazic.
- Vreau acasa, ma smiorcaiam eu mai ceva ca un copil rasfatat, mai mult in joaca. Desi eu nici macar nu stiam unde imi este casa sau cum se simte sa ai una.
Si spre bucuria mea, chinul mi s-a sfarsit cand am reusit sa terminam curatenia si sa ne indreptam spre iesirea din spital. Semnasem tot ce era de semnat, mi-am luat biletul intr-o mana, telefonul in cealalta si rucsacul in spate si m-am vazut afara. Picura usor, iar strazile erau groaznic de umede, insa se simtea ca o racoare placuta dupa o ploaie de miez de vara. Mi-am lasat capul pe spate si am zambit, lasand picurii sa mi se scurga pe ochi, pe nas, pe obraji...
Poate chiar avea dreptate, iubeam ploaia.
Insa nu am putut sa ma bucur foarte mult de ea, caci in cele din urma a aparut si taxi-ul pe care il apelase parca putin mai devreme. M-am urcat pe bancheta din spate si am privit inspre soferul rotunjor cu barba alba.
- Incotro domnisoarelor? Avea o voce groasa si un ton relativ bland. Nu parea un om tocmai rau.



▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂
-- if ice can burn --- then love and hate can mate --- --- ᴊᴏᴊᴇɴ ʀᴇᴇᴅ --▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂
Vezi profilul utilizatorului

12 Re: [ RPG - Ima&Lynz ] ✦ Cᴏᴍᴀᴛᴏsᴇ ✦ la data de Mar Aug 22, 2017 3:03 pm



Lynz Munteanu
________________________
ʰ˒ ʷˢ ʰ ˡˡ ʸˢˡ
' ʸ ˒ ' ʸ ˀ

Aș fi tras-o jucăuș de obraz pentru că întotdeauna era așa copilăroasă, dar nu-mi permiteam. În schimb, m-am rezumat la a mă uita la ea pe cât de subtil puteam. Da, mi-era dor de trecut, dar voiam un viitor mai frumos. Voiam să fim bine, nu să distrug totul.
Observasem începutul de ploaie încă de la ieșirea din spital, deci trebuia să ne grăbim. Numai o răceală n-ar fi bună acum. În ciuda faptului că îmi plăcea ploaia, aproape am sărit în sus de bucurie la venirea taxiului. Cu cât ajungeam mai repede acasă, cu atât mai bine.
Am deschis portiera și am așteptat ca Iris să se așeze, ca mai apoi să îmi mut și eu alene corpul pe banchetă. Așezasem punga undeva lângă mine, iar în mână aveam portofelul. M-am uitat un pic la Iris cu subînțeles, vrând să-i demonstrez că pot zâmbi. Desigur că pot. I-am zâmbit șoferului care părea să fie destul de simpatic, spunându-i adresa.
- Ah, da, trebuie să rămânem la magazinul de pe strada principală. Nu am făcut aprovizionarea, din păcate...
Se întâmplă ca în ultimul timp să nu fi avut nevoie de multe lucruri. În orice caz, era cam nasol având în vedere că ploaia începuse de-a binelea, dar vedeam noi cum făceam.



ooc - îmi cer scuze că nu am postat, nu știu ce am avut  Crying or Very sad

Vezi profilul utilizatorului https://i-m-a-kitten.tumblr.com/

13 Re: [ RPG - Ima&Lynz ] ✦ Cᴏᴍᴀᴛᴏsᴇ ✦ la data de Joi Aug 24, 2017 4:53 pm

Lynz

avatar
Shy
Shy


╞══most people really don't get me ═══════════════ OJA⋆ IRI ═════════════╡
╞══ VELINA ═════════════════════ blank stare, don't care, don't ask════════╡




Am privit inspre ea si i-am raspuns zambetului cu un altul, remarcand imediat incercarea sa de a-mi pune in aplicare sfaturile. Era frumos sa vezi ca nu iti bati gura degeaba si unii oameni chiar asculta atunci cand le vrei binele. Adica... ei presupun ca ii vream binele, nu-i asa? La urma urmei, ea parea sa fie singura cu adevarat interesata de al meu.
- Inteles, nu-i problema, replica imediat si soferul.
Bineinteles ca mi-as fi dorit sa ajungem mult mai repede "acasa" - daca puteam numi locul asa - insa nu mai depindea de mine. Cam iesea din discutie ideea de "mergem acasa direct si flamanzim". Astfel ca in cateva minute ajunsesem pe strada principala - sau banuiam ca aceea ar fi fost - iar masina stationa undeva in dreptul unui mini-market de cartier.
Si totusi, cum aveam noi sa iesim? Pai cel mai probabil foarte simplu - mergeam prin ploaia. Da, aveam sa prind naiba stie ce raceala urata si da, aveam sa ma ud din cap pana in picioare. Insa aveam alta optiune? Nu prea.
- Sa mergem, i-am facut semn din cap sa deschida portiera.



▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂
-- if ice can burn --- then love and hate can mate --- --- ᴊᴏᴊᴇɴ ʀᴇᴇᴅ --▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂
Vezi profilul utilizatorului

14 Re: [ RPG - Ima&Lynz ] ✦ Cᴏᴍᴀᴛᴏsᴇ ✦ la data de Joi Aug 24, 2017 5:37 pm



Lynz Munteanu
________________________
ʰ˒ ʷˢ ʰ ˡˡ ʸˢˡ
' ʸ ˒ ' ʸ ˀ


Îmi părea rău că începuse nebunia pe-afară: toată lumea alerga cu umbrelele deasupra capului, iar cerul părea că are de gând să ne scuipe pe toți. Cam așa sunt ploile de vară, nici nu știi când urmează să înceapă ploaia.
Am deschis portiera mașinii și am ieșit instant din ea, simțind cum apa îmi udă părul scurt. Ce păcat, mă trezisem cu el destul de aranjat... Luasem sacoșa și, după ce a ieșit și Iris din mașină, mi-am dat bluza de trenning jos și i-am pus-o pe cap. Poate nu se uda atât de rău.
- Ține aia pe cap. Și-așa, nu e foarte mult până ajungem la adăpost.
I-am făcut semn să o ia înainte înspre acel magazin, luând de la intrare un căruț din metal. Desigur, nu aveam foarte multe lucruri de cumpărat, dar nu cred că voiam să murim de foame. Am trecut pe la majoritatea raioanelor, luând o serie de chestii pe care aș fi presupus că le foloseam. Le foloseam de obicei, deci și acum ne erau utile. La majoritatea mâncărurilor sau dulciurilor, am întrebat-o și pe ea ce ar vrea.
Odată ce ajungem la casa de marcat, am realizat că o veche prietenă de-a lui Iris era pe tură. Sau, mă rog, ea ne remarcase pe noi.
- Ah, bună, fetelor! Ce mai faci, Iris? Cum te mai simți?
Am pus alimentele pe bandă, uitându-mă cu atenție la cele două. Ideea era că nu puteam să intervin permanent și să vorbesc în numele ei. Nu ar fi fost bine. În schimb, cred că aflase și această fată ce se întâmplase. Mi-am ridicat privirea spre fata cu păr roz de la casă.
- Am auzit de accident, îmi pare foarte rău... Eu sunt Sofia, prietena ta., spuse respectiva către Iris cu zâmbetul pe buze.

Vezi profilul utilizatorului https://i-m-a-kitten.tumblr.com/

15 Re: [ RPG - Ima&Lynz ] ✦ Cᴏᴍᴀᴛᴏsᴇ ✦ la data de Vin Aug 25, 2017 3:36 pm

Lynz

avatar
Shy
Shy


╞══most people really don't get me ═══════════════ OJA⋆ IRI ═════════════╡
╞══ VELINA ═════════════════════ blank stare, don't care, don't ask════════╡




Parca totul se intampla ametitor de repede. Iar. Sau poate erau doar consecintele comei. Sau oboseala pe care o simteam constant, desi, practic, nu facusem absolut nimic pana acum si inca mai era dimineata - relativ - aproape de ora pranzului.
Mi-am tinut haina deasupra capului pana la intrare, luand-o orbeste inainte. Si cand in sfarsit am putut rasufla usurata, nu am putut sa nu observ toata aglomeratia, toate zgomotele si toata agitatia care parca ma obosea si mai tare. Am urmat-o in liniste printre raioane, mai bagand in cos din cand in cand fel de fel de dulciuri. Adica o tona de dulciuri. Si imi parea rau de portofelul ei, insa mie toate duciurile imi faceau cu ochiul si nu puteam sa le rezist. Si zambeam strengareste prin spatele ei, punand parca si mai multe.
Ajunsesem deja la casa, remarcand imediat o vocea mai mult sau mai putin cunoscuta. Adica banuiam ca imi era cunoscuta, dar din ce context chiar nu stiam. Si poate ar fi trebuit sa stiu, caci rozalia parea sa ne cunoasca destul de bine. Pe mine mai ales.
- Ahm... hei. Sunt destul de bine acum, cred. Eram nesigura si zambeam fortat. Si intr-un fel poate trebuia sa ma simt usurata pentru ca ea deja stia de amnezia mea, insa nu am putut sa nu ma simt prost. Inteleg. Pai... ma bucur ca te-am vazut in cazul asta. Spor la lucru. Din fericire reusisem sa bagam cam totul in sacosa pentru a putea pleca in sfarsit.



▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂
-- if ice can burn --- then love and hate can mate --- --- ᴊᴏᴊᴇɴ ʀᴇᴇᴅ --▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂
Vezi profilul utilizatorului

16 Re: [ RPG - Ima&Lynz ] ✦ Cᴏᴍᴀᴛᴏsᴇ ✦ la data de Lun Aug 28, 2017 6:37 pm



Lynz Munteanu
________________________
ʰ˒ ʷˢ ʰ ˡˡ ʸˢˡ
' ʸ ˒ ' ʸ ˀ


Evident, mă deranjaseră întrebările Sofiei înainte să o deranjeze pe Iris, dar nu puteam decât să înghit. Cu siguranță, nu puteam evita astfel de lucruri, puteam doar să încerc să o protejez în felul meu. Nu aveam cum să stăm permanent acasă totuși, trebuia să ieșim deci statul degeaba nu era o soluție.
Băgam orbește din lucruri în sacoșa respectivă, ca mai apoi să o iau în mână de pe tejghea. I-am zâmbit respectivei, făcându-i semn lui Iris să o ia înainte. Până la urmă, nu aveam de gând să aglomerez pe acolo.
- Și eu mă bucur că te-am revăzut. Merci mult! Paa, fetelor!
Înghițisem în sec. Am urât dintotdeauna acel "Pa" alungit, o cunoșteam de ceva timp. Din păcate, am fost colege în facultate, asta până am început eu să învăț la Litere.
- La revedere...
Probabil că nici rozalia nu mă suporta prea mult, cine știe... Oricum, știam că vorbise un timp cu Iris, dar dădea pe dinafară de falsitate. Sau așa mi se părea mie. Mie se păreau multe lucruri foarte proaste, de obicei, deci nu putea fi vreo excepție. Uram oamenii.
La ieșirea din magazin, am pus căruciorul la locul lui și m-am uitat pe-afară, realizând că ploaia continua. Bănuiam că nu avem cum să fugim, dar nu credeam nici că aș mai avea bani de taxi. Totuși, îmi venise ideea să cumpărăm o umbrelă...
- Am putea să luăm o umbrelă care- Nu. Care, mai mult ca sigur, e la prețul minunat de 15 lei, deci nu.
Nu de alta, dar mai degrabă puteam lua un taxi, deși nu era mult până acasă. Se ridica un semn de întrebare totuși, acela fiind dacă Iris era bine cu asta. Trebuia să mă asigur că totul e în regulă, în orice caz.
- Cum te mai simți?

Vezi profilul utilizatorului https://i-m-a-kitten.tumblr.com/

17 Re: [ RPG - Ima&Lynz ] ✦ Cᴏᴍᴀᴛᴏsᴇ ✦ la data de Lun Aug 28, 2017 8:26 pm

Lynz

avatar
Shy
Shy


╞══ ᴍᴏsᴛ ᴘᴇᴏᴘʟᴇ ʀᴇᴀʟʟʏ ᴅᴏɴ'ᴛ ɢᴇᴛ ᴍᴇ ═══════════════ OJA⋆ IRI ═════════════╡
╞══ VELIN═════════════════════ ʙʟᴀɴᴋ sᴛᴀʀᴇ, ᴅᴏɴ'ᴛ ᴄᴀʀᴇ, ᴅᴏɴ'ᴛ ᴀsᴋ════════╡




Nu am bagat-o prea tare in seama pe casierita cu par rozaliu, am falsat un zambet scurt, un "la revedere" subtil si mi-am vazut de treaba, inaintand inspre iesire. Nu m-am mirat prea tare cand am vazut ploaia persistand, remarcasem multi nori negri inainte sa plecam si ma cam asteptam sa tina pana mai incolo. Am oftat lung si mi-am trecut mainile prin par, descurcand cu degetele firele mai razlete.
Mi-am aruncat privirea apoi spre Lynz, urmarindu-i vorbele destul de greu. Continuam sa ma simt destul de ametita si mai aveam probleme in a tine pasul cu tot. Eram cu siguranta extenuata si aveam nevoie de ceva mai multa odihna, intr-un pat mult mai primitor. Abia apucasem sa dorm in noaptea trecuta.
Si desi as fi vrut sa ajungem mai repede acasa, ma gandeam ca poate totusi am fi putut merge pe jos. Poate nu mai era mult. Nu? Adica nu stiu, poate era, insa daca nu, cam era in zadar sa mai platim un taxi.
- Cat mai avem pana acasa? Si am facut o pauza ceva mai lunga in vorbire, cantarind optiunile. Pentru ca daca nu mai avem mult, putem lua o umbrela si sa mergem pe jos.
La urma urmei, era chiar placut afara. Eu asa o vedeam cel putin.
- Pot face asta. Sunt okay, serios. Nici eu nu ma prea credeam. Nu eram, insa nu aveam de gand sa fac lumea sa se ingrijoreze pentru nimicuri.



▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂
-- if ice can burn --- then love and hate can mate --- --- ᴊᴏᴊᴇɴ ʀᴇᴇᴅ --▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂
Vezi profilul utilizatorului

18 Re: [ RPG - Ima&Lynz ] ✦ Cᴏᴍᴀᴛᴏsᴇ ✦ la data de Lun Aug 28, 2017 11:43 pm



Lynz Munteanu
________________________
ʰ˒ ʷˢ ʰ ˡˡ ʸˢˡ
' ʸ ˒ ' ʸ ˀ


Am dat din umeri, murmurând "Nu mult" cu privirea în altă parte. I-am făcut semn să aștepte până m-am dus în magazin, de unde am luat rapid o umbrelă ieftină. Trebuia să mai scot alți bani de la bancă, dar asta în altă zi.
După ce am cumpărat umbrela, m-am întors rapid în fața magazinului. Dacă ea insista că e bine, eu nu puteam decât să o cred. Sau să mă prefac că se întâmplă asta. Nu o puteam forța, nici măcar nu m-ar fi lăsat să o ajut în vreun fel. Din păcate, așa funcționau lucrurile pentru moment. Puteam să o rezolv doar prin simpla mea răbdare.
Deschisesem umbrela cu o oarecare suspiciune în privire, dar nu i-am mai adresat ceva. Dacă eram prea insistentă, era nasol. Dacă eram indiferentă, era și mai nasol, evident. Oricum, eu mă gândeam că o s-o veghez îndeaproape și că nu avea ce să se întâmple.
- Prinde-mă de braț. Elegant, subtil. Pff, ce-i aia?
I-am întins cotul, punând umbrela deasupra noastră și luând-o la pas. Presimțeam că nu ar fi ideal să fugim din anumite motive, unul dintre ele fiind că ar putea să se simtă rău. Al doilea ar fi fost că, dacă era să răcesc, și-așa o făceam.
Într-un fel, mi-era teamă că nu ar trebui să fac asta. De fapt, că nu ar trebui să fac nimic, poate că ar trebui să fac altfel. Nu îmi dădeam seama cum să am grijă de un om cu amnezie. Poate că nici n-ar trebui să răcească de vreun fel, dar ce știu eu? Nimic. Mi-era doar frică. O iubeam prea mult ca să las gândul de a-mi fi luată să îmi acapareze mintea. Probabil că eram egoistă, dar o iubeam.

Vezi profilul utilizatorului https://i-m-a-kitten.tumblr.com/

19 Re: [ RPG - Ima&Lynz ] ✦ Cᴏᴍᴀᴛᴏsᴇ ✦ la data de Mar Aug 29, 2017 10:55 am

Lynz

avatar
Shy
Shy


╞══ ᴍᴏsᴛ ᴘᴇᴏᴘʟᴇ ʀᴇᴀʟʟʏ ᴅᴏɴ'ᴛ ɢᴇᴛ ᴍᴇ ═══════════════ OJA⋆ IRI ═════════════╡
╞══ VELIN═════════════════════ ʙʟᴀɴᴋ sᴛᴀʀᴇ, ᴅᴏɴ'ᴛ ᴄᴀʀᴇ, ᴅᴏɴ'ᴛ ᴀsᴋ════════╡




Am privit-o indepartandu-se in graba spre magazin, lasandu-ma singura o perioada. Si eu ma holbam la ploaie. Si ma holbam. Si apoi ma holbam si mai mult. Ma holbam cum picurii de ploaie se izbeau alert de ciment, ascultam sunetul calmant al impactului si simteam mirosul de umeazeala in nari - si, cumva, toate astea chiar ma relaxau.
Insa desi iubeam ploaia, tot imi doream sa ajung mai repede acasa - daca o puteam numi asa - si sa ma intind in pat. Sa apuc sa si dorm poate.
Nu a durat mult pana sa ma trezesc cu Lynz iar langa mine, tinand in mana o umbrela cu model floral. Ceea ce mi-a spus dupa, insa, m-a cam lasat masca. Mi-am incruntat usor fata, insa nu am comentat. Era in zadar, oricum, asa ca doar i-am apucat docil bratul si am urmat-o in liniste, adapostindu-ma sub umbrela.
Probabil nu ar fi fost ciudat pentru vechea Iris. Probabil era ceva complet normal, probabil chiar am fost la un moment dat apropiate. Insa acea Iris clar nu mai exista si o simteam departe, o simteam o cu totul alta persoana - una care a cam murit in acel accident. Si am oftat involuntar in timp ce gandul imi era doar la asta, desi nu as fi vrut sa ii dau fetei de inteles ca nu o inghit. Doar ca se simtea dubios apropierea mea de ea, in conditiile in care in ochii mei tot o straina era. Insa cumva trebuia sa ma obisnuiesc cu ea, nu-i asa?
- Cat mai avem? Era liniste si voiam cumva sa sparg tacerea. Si deja mersesem ceva timp - sau eram eu prea nerabdatoare si uitasem notiunea timpului.



▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂
-- if ice can burn --- then love and hate can mate --- --- ᴊᴏᴊᴇɴ ʀᴇᴇᴅ --▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂
Vezi profilul utilizatorului

20 Re: [ RPG - Ima&Lynz ] ✦ Cᴏᴍᴀᴛᴏsᴇ ✦ la data de Mar Aug 29, 2017 10:32 pm



Lynz Munteanu
________________________
ʰ˒ ʷˢ ʰ ˡˡ ʸˢˡ
' ʸ ˒ ' ʸ ˀ


Speram totuși să nu fi fost prea directă, gestul meu care era obișnuit putea fi interpretat complet altfel. Oricum ar fi fost, nu puteam șterge cu buretele scăparea mea de la spital, deci poate că i se impregnase altă impresie în minte.
Din păcate, nici nu puteam să mă scuz în vreun fel, erau pur și simplu lucruri față de care eu să devin distantă. Trebuia să mă comport altfel, doar trecând momentan peste ele. Ce-i drept, mi-era și mai teamă, mai ales dacă din cauza mea ar putea apărea complicații. Am oftat pe cât se poate de subtil, având privirea în pământ.
Am tresărit la întrebarea ei, amintindu-mi că eram în drum spre casă. Adormisem cu ochii deschiși, oare? Nu știu, nu cred că puteam conștientiza altceva în afară de situația în sine.
- Huh? Ăăă... Mi-am ridicat privirea. Nu, chiar am ajuns.
M-am oprit în loc, lăsând umbrela jos imediat ce am ajuns în fața blocului. Am strâns umbrela, tastând apoi numărul 4 pentru a descuia blocul. Uitasem cardul de securitate în apartament, cel mai probabil. Aud un țiuit puternic și ușa se descuie, așa că am deschis-o pentru a intra în clădire.
Luasem câteva facturi de la recepție în grabă, uitându-mă fugitiv la ele. Factura la curent, la apă, telefonul pe abonament pe care-l foloseam din an în paște, internetul și încă ceva neimportant. Din nou, urma să nu mai am bani de întreținere în următoarele luni, așa că trebuia să mai scot din rezerva mea.
Rezerva aceea era pentru... Nu mai știu pentru ce era. Oricum, era ceva important, dar nu mă mai gândeam la asta în acel moment. Erau lucruri mai importante.
Cu siguranță, aveam de gând să dorm undeva pe podea, asta dacă nu dormeam în sufrageria micuță, pe canapea. Dacă ea se simțea mai bine să fie singură pentru moment, puteam să mă duc și la capătul lumii. Probabil că după ce ajungeam în apartament, urma să mă trântesc undeva și să ațipesc.
Desigur, după aceea, în următoarea zi, ar fi fost cazul să mă duc la barul din apropiere. Problema era că eu eram barmaniță, pot spune că mă luptam de câțiva ani să ajung proprietara Passionate. Probabil că urma să-mi iau concediu pe mai mult timp, ca să nu mai duc grija inutil acelui loc. Ar fi putut reacționa greșit Iris, iar asta nu voiam. Totul trebuia să se petreacă treptat.
Nu știam dacă aveam cum să o mai recuperez pe vechea Iris. Nu, chiar nu mai credeam asta, însă o parte din mine voia să spere. Indiferent de asta, îi respectam deciziile și eram în stare să fac orice. Absolut orice.

Vezi profilul utilizatorului https://i-m-a-kitten.tumblr.com/

21 Re: [ RPG - Ima&Lynz ] ✦ Cᴏᴍᴀᴛᴏsᴇ ✦ la data de Mier Aug 30, 2017 1:30 pm

Lynz

avatar
Shy
Shy

ʷ ' ʳʷ , ʷ ʷ \\ - - OJA⋆ IRI ⋆ EVELIN- - // ʰ ʷʰ ' ʳʸ ʸˢˡ ˢ' ˢ ˢˡ



━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━
ᴍᴏsᴛ ᴘᴇᴏᴘʟᴇ ʀᴇᴀʟʟʏ ᴅᴏɴ'ᴛ ɢᴇᴛ ᴍᴇ
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~
ʙʟᴀɴᴋ sᴛᴀʀᴇ, ᴅᴏɴ'ᴛ ᴄᴀʀᴇ, ᴅᴏɴ'ᴛ ᴀsᴋ
━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━

O vazuse cazuta pe ganduri si ceva mai tacuta ca deobicei, insa am preferat sa imi indrept atentia spre altceva. Cum ar fi spre picaturile care se scurgeau constant de pe umbrela. Sau spre asfaltul umezit de ploaie - poate nu chiar cele mai interesante lucruri, totusi. Am tras adanc aer in piept si mi-am dat o suvita pe dupa ureche.
Si pana la urma, drumul nu fusese monstruos de lung, asa cum de altfel ma asteptasem, iar ideea de a lua un taxiul mi se parea chiar mai stupida acum. Nu aveam notiunea timpului foarte clara, insa as fi banuit ca mai mult de 15-20 de minute nu am mers. Poate chiar mai putin. Nu as fi bagat mana in foc, totusi.
Patru, deci. Asta era de retinut. Patru, patru, patru... Speram sa nu uit. Stai, ce sa uit? Da, codul de la interfon. Era patru.
Ma straduiam sa pastrez cifra in minte, desi aveam presimtirea asta agasanta cum ca oricat as fi incercat, nu puteam sa mai pastrez amintirile colectate. Desi speram - chiar speram - ca nu imi fusese afectat creierul atat de rau si ca singurele amintiri pe care le-am pierdut sunt cele din trecut, iar cele din prezent aveau sa ramana intacte.
Am urmat-o din spate pana in bloc, urcand pe scari undeva pana pe la etajul trei. Nu, patru. Si din nou aparea cifra asta, ceea ce probabil m-ar fi ajutat cumva sa o retin mai bine - avand in vedere ca era cam peste tot. Si la interfon, si acum scrisa cu vopsea pe usa liftului pe care probabil nu ar fi avut rost sa il luam. Ma intrebam intr-un fel daca vechea eu ar fi preferat liftul, totusi, desi constatasem pana la urma ca nu mai conta. Ce a fost a fost si nu puteam da timpul inapoi. Era stupid sa ma mai gandesc la o persoana care pentru mine era moarta de mult.



▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂
-- if ice can burn --- then love and hate can mate --- --- ᴊᴏᴊᴇɴ ʀᴇᴇᴅ --▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂
Vezi profilul utilizatorului

22 Re: [ RPG - Ima&Lynz ] ✦ Cᴏᴍᴀᴛᴏsᴇ ✦ la data de Mier Aug 30, 2017 3:47 pm



Lynz Munteanu
________________________
ʰ˒ ʷˢ ʰ ˡˡ ʸˢˡ
' ʸ ˒ ' ʸ ˀ

Urcând scările, îmi veneau în minte lucruri care țineau de superstiții hidoase, dar lipsite de sens. Patru la recepție, patru fiind etajul, patru pe ușa liftului dar nu înțelegeam de ce. Patru. E un număr ghinionist, așa este? Ce mai urma, treisprezece? 666?
Ah, dacă stăteam bine să mă gândesc, acesta era blocul cu numărul 17. Acesta nu era un număr rău. Nu, deloc. Norocul meu că nu citisem chestii legate de așa ceva, deci cu cât eram mai dezinformată, cu atât nu mi-o luam în cap.
Am mai făcut câțiva pași iar apoi am cotit la stânga, fiind încă un coridor mai mic. Mi-am scos cheile din buzunar, descuind primul apartament cum acesta era al nostru. Aș fi afișat un zâmbet, dar nu mă simțeam în stare de așa ceva, cum nu mă simțeam în stare să comunic de vreo culoare. Poate chiar aș fi înțepenit undeva, într-un singur loc, însă trebuia să mă păstrez complet sănătoasă ca să o ajut pe Iris.
Nu era vorba de mine, nu puteam să las vreun episod maniacal sau depresia să-mi scape printre degete. Mai aveam din când în când astfel de lucruri, însă nu mi se păreau importante. Până să o întâlnesc pe ea, avusesem depresie, dar nu avea cum să se întoarcă.
Am așezat sacoșele astfel încât să se sprijine de perete, luând treptat alimentele pentru a le pune la locul lor. Da, trebuia să îmi revin din starea aceasta prostească pe care o aveam.
- În camera din dreapta este baia, iar în față este dormitorul. Eu voi fi în bucătărie.
Obișnuiam să stau la balcon și să fumez țigară după țigară, așa că probabil tot acolo aveam de gând să stau. Momentan trebuia să se odihnească, apoi poate dacă voia să ieșim... Nu știam, oricum, să îi fie mai bine.
- Ți-e foame? Pot aduce în dormitor totul. Iar tu te poți odihni, presupun că ești obosită.

Vezi profilul utilizatorului https://i-m-a-kitten.tumblr.com/

23 Re: [ RPG - Ima&Lynz ] ✦ Cᴏᴍᴀᴛᴏsᴇ ✦ la data de Joi Aug 31, 2017 6:41 pm

Lynz

avatar
Shy
Shy

ʷ ' ʳʷ , ʷ ʷ \\ - - OJA⋆ IRI ⋆ EVELIN- - // ʰ ʷʰ ' ʳʸ ʸˢˡ ˢ' ˢ ˢˡ



━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━
ᴍᴏsᴛ ᴘᴇᴏᴘʟᴇ ʀᴇᴀʟʟʏ ᴅᴏɴ'ᴛ ɢᴇᴛ ᴍᴇ
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~
ʙʟᴀɴᴋ sᴛᴀʀᴇ, ᴅᴏɴ'ᴛ ᴄᴀʀᴇ, ᴅᴏɴ'ᴛ ᴀsᴋ
━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━

Cotind la stanga, am putut da si de apartamentul in care se presupunea ca locuiam impreuna. Sau, de altfel, in care ma gazduia. Bineinteles ca nu aveam sa o frec la cap toata viata, obligand-o sa ma tina in apartamentul ei ca pe un caine fara adapost. Nu aveam parinti sau loc in care sa ma duc, insa cumva trebuia sa ma pun pe propriile mele picioare si sa invat sa nu mai depind de altii. Si oare la chestia asta ma gandeam si inainte de accident? Oare aveam vreun job din care sa imi pun deoparte bani?
Si intr-un fel, oricat de tare ma stresa gandul asta, vedeam mai presus de el dorinta mea de a ma odihni. Eram franta si voiam doar sa ma pun in pat si sa si adorm cu putin noroc.
- Am inteles. Eu... ma voi duce sa dorm un pic, daca e in regula. Si aproape ca nici nu imi mai trecuse prin cap intrebarea "de ce aveam un singur dormitor si cum naiba dormeam?", insa cumva o facuse. Dar poate mai avea vreo sufragerie cu canapea extensibila, nici nu imi mai pasa pe moment.
- Nu este nevoie, multumesc. Te anunt cand o fi, i-am raspuns nonsalant, m-am descaltat de sandale si primul meu stop era dormitorul.
Am deschis usa ezitant, vazandu-ma apoi intr-o incapere luminata, tapetata cu model cu nori si asternuturi cafenii. Nu era o camera mare - chiar era micuta de altfel - insa cu siguranta avea stil si se remarca si din mobila din lemn lacuit frumusetea sa aparte. Nici macar nu am mai stat sa ma schimb de haine, m-am intins sovaind pe pat, punandu-mi capul pe perna. Si era chiar surprinzator de moale, desi asternutul se simtea rece la atingere. Nici eu nu stiu cum, insa reusisem sa adorm instant. Cumva.



▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂
-- if ice can burn --- then love and hate can mate --- --- ᴊᴏᴊᴇɴ ʀᴇᴇᴅ --▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂
Vezi profilul utilizatorului

24 Re: [ RPG - Ima&Lynz ] ✦ Cᴏᴍᴀᴛᴏsᴇ ✦ la data de Vin Sept 01, 2017 9:59 pm


🙪 - - 🙨 - - 🙪 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 🙨 - - 🙪 - - 🙨
「 Lynz Munteanu 」
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
I·ᴅ ʟᴏᴠᴇ ᴛᴏ ᴄʜᴀɴɢᴇ ᴛʜᴇ ᴡᴏʀʟᴅ, ʙᴜᴛ I ᴅᴏɴ·ᴛ ᴋɴᴏᴡ ᴡʜᴀᴛ ᴛᴏ ᴅᴏ
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
✧ 𝔗𝔥𝔢 𝔴𝔬𝔯𝔩𝔡 𝔴𝔞𝔰 𝔬𝔫 𝔣𝔦𝔯𝔢 𝔞𝔫𝔡 𝔫𝔬 𝔬𝔫𝔢 𝔠𝔬𝔲𝔩𝔡 𝔰𝔞𝔳𝔢 𝔪𝔢 𝔟𝔲𝔱 𝑦𝔬𝔲
𝓘𝔱'𝔰 𝔰𝔱𝔯𝔞𝔫𝔤𝔢 𝔴𝔥𝔞𝔱 𝔡𝔢𝔰𝔦𝔯𝔢 𝔴𝔦𝔩𝔩 𝔪𝔞𝑘𝔢 𝔣𝔬𝔬𝔩𝔦𝔰𝔥 𝔭𝔢𝔬𝔭𝔩𝔢 𝔡𝔬 ✧
🙪 - - 🙨 - - 🙪 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 🙨 - - 🙪 - - 🙨

Am dat afirmativ din cap, continuând să așez lucrurile din sacoșă. Până la urmă, nu aveam cu ce să o mai ajut decât cu multă răbdare din partea mea. Atât. Înainte să îi arunc tot trecutul în față, trebuie să o las pe ea să-și dea seama. Eu nu pot să îi amintesc, dar o pot ajuta să o facă. Am zâmbit slab.
- Bine. Somn ușor.
Imediat ce aud ușa închizându-se, las un suspin să-mi scape și încep să caut prin dulapuri. Știam sigur că mai aveam un ultim pachet de țigări pe undeva, de-astea nu mai cumpărasem. Presupun că stresul meu era înecat în fum de țigară.
Aproape că îmi venea să caut iarăși bani și să merg la magazin, dar, în ultimă fază, mi-am amintit că l-am lăsat la balcon. Am deschis ușa și mi-am confirmat gândurile, luând de-ndată o țigară între buze. O aprinsesem destul de rapid, trăgând aproape instant din ea.
Se vedea, eram zbuciumată de întreaga situație. Nu aveam niciun control asupra a nimic, așa că eram pur și simplu o păpușă. Eu eram cea controlată. Cât timp a fost în comă, nu-mi puteam găsi somnul, liniștea și eram terminată. Trebuia să fiu recunoscătoare că este bine, totuși.
Îmi imaginam că și Iris se simțea rău. Poate că nici ea nu știa exact ce se întâmplă cu ea, nu știu. Iris cea de atunci sau Iris cea de acum, eu trebuia să o susțin. Indiferent de cine e.

Vezi profilul utilizatorului https://i-m-a-kitten.tumblr.com/

25 Re: [ RPG - Ima&Lynz ] ✦ Cᴏᴍᴀᴛᴏsᴇ ✦ la data de Vin Sept 01, 2017 10:25 pm

Lynz

avatar
Shy
Shy

ʷ ' ʳʷ , ʷ ʷ \\ - - OJA⋆ IRI ⋆ EVELIN- - // ʰ ʷʰ ' ʳʸ ʸˢˡ ˢ' ˢ ˢˡ



━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━
ᴍᴏsᴛ ᴘᴇᴏᴘʟᴇ ʀᴇᴀʟʟʏ ᴅᴏɴ'ᴛ ɢᴇᴛ ᴍᴇ
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~
ʙʟᴀɴᴋ sᴛᴀʀᴇ, ᴅᴏɴ'ᴛ ᴄᴀʀᴇ, ᴅᴏɴ'ᴛ ᴀsᴋ
━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━
- Lyyynz, uite, uite. Uiteee, m-am napustit asupra ei, cuprinzand-o cu bratele si luandu-i chipul in palme. Ma uitam in ochii ei si ea in ai mei. Nu, de fapt ma holbam. Pentru ca era aici, langa mine, ii simteam pielea fierbinte intre degete si afectiunea dulce din privire. Era a mea - numai a mea - iar eu numai a ei. Si nu am putut sa nu imi largesc ranjetul in colturile gurii la gandul asta. Imi etalam tantosa noul ruj lichid, obligand-o practic sa se holbeze la buzele mele.
- Ce ziiiici? Imi arcuisem ludic sprancenele si imi ridicam usor barbia, aratandu-mi cu mandrie buzele mov. Era un mov inchis, aproape negru. Dar nu era negru, era mov. Pentru ca movul era culoarea mea favorita, iar ei ii placeau chestiile inchise la culoare, asa ca era perfect.
- Zic ca daca mai faci fata aia nu o ma pot abtine si o sa te sarut. Si ea chiar credea ca asta va fi o pedeapsa?
- Hmm, ce crud suna asta. Pacat ca o fac eu inaintea ta. Si in acel moment, mi-am lipit puternic buzele de ale sale, plimbandu-mi degetele prin parul sau scurt. Si adanceam sarutul. Si il adanceam tot mai mult. Si ii lasasem amprenta rujului meu pe buze.
- - - - - -
Nu. Nu. Nu. Cosmar. Nu. Nu se poate.
M-am ridicat brusc din pat. Mi-am deschis ochii la fel de repede, simtindu-mi respiratia sacadata si fruntea transpirata. Eram uda toata. La ceafa, pe spate, pe frunte. Mi se scurgeau broboane de transpiratie si parca uitasem cum sa mai respir. Nu putea fi posibil. Nu puteam avea asemenea vise. Ce dracu' era in neregula cu mine? Ce mama naibii tocmai visasem? Nu, nu, trebuia sa ma calmez. Nu era nimic. Nu.
Mi-am sprijinit fruntea cu palmele si mai ca incepeam sa plang involuntar. Dar nici nu stiam de ce si imi venea sa mor. Iar in momentul in care mi-am ridicat ochii plansi, privirea mi-a cazut pe... ceva. Un ceva de pe noptiera, un ceva pe care preferam sa nu il vad. Si un ceva care mi-a ridicat tot parul de pe maini si care imi dadea fiori reci pe sira spinarii. Era un ruj mov. Mov inchis.



Ultima editare efectuata de catre Lynz in Lun Sept 04, 2017 8:12 pm, editata de 1 ori



▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂
-- if ice can burn --- then love and hate can mate --- --- ᴊᴏᴊᴇɴ ʀᴇᴇᴅ --▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂▂
Vezi profilul utilizatorului

Continut sponsorizat


Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus  Mesaj [Pagina 1 din 2]

Mergi la pagina : 1, 2  Urmatorul

Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum