This used to be a forum full of little and stupid girls.
Now it is kinda serious because they have grown up.
You're welcome to join in though. Have fun ^^


Nu sunteti conectat. Conectati-va sau inregistrati-va

【Dᴇᴅᴇ x Oᴀɴᴀ】Wᴀʟᴋɪɴɢ ᴛʜʀᴏᴜɢʜ ᴛʜᴇ ᴍᴇᴍᴏʀɪᴇs

Mergi la pagina : 1, 2  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos  Mesaj [Pagina 1 din 2]

Nobume

avatar
Administrator
Administrator



Aɴ ᴜɴʙʀᴇᴀᴋᴀʙʟᴇ ғʀɪᴇɴᴅsʜɪᴘ sʜᴀᴛᴛᴇʀᴇᴅ ʙʏ ᴀ ʜᴏʀʀɪʙʟᴇ ᴀᴄᴄɪᴅᴇɴᴛ
Tᴡᴏ ʏᴇᴀʀs ᴏғ ᴀɢᴏɴʏ ғᴏʀ ᴛʜᴇ ᴛᴡᴏ ᴘᴏᴏʀ sᴏᴜʟs
Aɴ ᴜɴᴇxᴘᴇᴄᴛᴇᴅ ᴍᴇᴇᴛɪɴɢ ᴄʜᴀɴɢᴇs ᴀʟʟ


Doar eu si Oana scriem aici, da? Noroc ca pot sa sterg la orice ora posturile care nu au ce cauta aici ^^

Gᴇɴ: Drama ; Comedy ; Romance ; Tragedy (because of the past)

I·ᴍ sʟɪᴘᴘɪɴɢ ɪɴᴛᴏ ᴛʜᴇ ᴅᴇᴇᴘ ᴇɴᴅ
I·ᴍ ɪɴ ᴏᴠᴇʀ ᴍʏ ʜᴇᴀᴅ
I ᴄᴀɴ·ᴛ ᴄᴀᴛᴄʜ ᴍʏ ʙʀᴇᴀᴛʜ
I·ᴍ sʟɪᴘᴘɪɴɢ ɪɴᴛᴏ ᴛʜᴇ ᴅᴇᴇᴘ ᴇɴᴅ
Fᴇᴇʟ ᴛʜᴇ ᴄᴜʀʀᴇɴᴛ ᴡɪᴛʜɪɴ
I ᴄᴀɴ·ᴛ ʜᴇʟᴘ ʙᴜᴛ ɢɪᴠᴇ ɪɴ

SUA, Lansing, Michigan - 2017

Locul unde a inceput totul, locul unde doi copii, Tobias si Kellen, s-au cunoscut si au devenit amici. Prietenia lor devenise atat de stransa de-a lungul anilor, incat ajunsesera la un moment dat sa aiba posibilitatea de a fi considerati cei mai buni prieteni. El, un baiat talentat si amuzant, iar ea, o fata cu bun simt si cu un hobby pe masura: pictatul. Totusi, la ei a fost unul dintre cazurile in care se pot naste sentimente dintr-o prietenie atat de stransa. Atat Tobias, cat si Kellen, recunoscusera mental ca au inceput sa se vada reciproc mai mult decat ca pe cei mai buni amici, insa niciunul nu a avut curajul sa o spuna cu voce tare de teama ca sentimentele acelea nu erau simtite si de celalalt si, in acelasi timp, nu prea si-ar fi dorit sa-si distruga prietenia construita de ani de zile.
La un moment dat insa, Tobias se hotarase sa-i marturiseasca lui Kellen ceea ce simte cu adevarat, dar...nu a mai apucat. La scurt timp dupa ce ea implinise 17 ani, a ajuns sa fie victima unui cumplit accident cauzat de un sofer beat care gonea cu 160 la ora cand semaforul era rosu. Kellen a supravietuit, dar din pacate ajunsese intr-o coma adanca, de gradul patru, din cauza leziunilor suferite la cap. Doctorii au vrut la inceput sa o deconecteze de la aparate si sa o lase sa moare, insa atat Tobias, cat si parintii fetei s-au opus vehement. El era distrus, desi pentru o lunga perioada de timp nu a plecat de langa ea, o vizita zilnic si ii povestea lucruri, chit ca ea nu il putea auzi. Ar fi vrut sa stea cu ea pana cand avea sa se trezeasca, dar dupa ce trecusera 10 luni fara ca ea sa dea vreun semn, el, cu mare durere de inima, a trebuit sa treaca mai departe, mai ales pentru ca stia ca ei nu i-ar fi placut sa-si rateze el prioritatile din viata doar pentru persoana ei. Intre timp, parintii lui Kellen au inceput sa vanda unele din tablourile pe care le facea ea in timpul liber, stiind ca daca nu s-ar mai trezi, dorinta ei ar fi ca lucrarile sale sa ajunga cunoscute.
Totusi, doi ani mai tarziu, ca printr-o minune, Kellen deschide ochii, dand nas in nas cu toate aspectele pe care le stia ea, ca fiind total schimbate: este informata de catre parintii ei ca Tobias a plecat din oras si a urmat o facultate, iar acum era celebru. Pe langa asta, de la TV, descopera ca el chiar ajunsese faimos si ca…avea prietena, lucru care a lovit-o pe Kellen fix in inima, desi pe de-o parte, ea se simtea bine sa stie ca el trecuse mai departe. Totodata, ajunge sa fie contactata de un om care era bine cunoscut pentru faptul ca organiza galerii de arta: descoperise, de la o ruda de a sa, talentul fetei, astfel ca i-a oferit sansa sa o ajute sa devina cunoscuta. Ea nu a ezitat si a acceptat, astfel ca in mai putin de 8 luni, a ajuns sa fie gazda multor galerii de arta, pana si majoritatea starurilor au auzit de ea si de picturile ei, chit ca ea se semneaza pe tablouri sub pseudonimul “Irene”.
Insa, ce intorsatura o sa ia lucrurile atunci cand Tobias e invitat la o galerie de-a ei? Cum va reactiona el afland ca ea in viata? Cum va reactiona ea vazandu-l acolo? Va afla ea ca el de fapt nu a trecut niciodata peste accidentul ei si ca nu o are la inima pe cea care ii era acum iubita? Ramane de vazut.



Tobias Stevens – 21 de ani:

Kellen – Yvonne Wayland – 19 ani:



Start RPG!


---





ʷ ˢ "ʳ" ʸ ʰ ʷʰˡ ʷʳˡˑ
ˢˡˡ ʷʰ ʰ ʰ ˢʰ ʰ ʳ ʷ ʸʳˢˑ
ˢʳˢ ˢˡˑ




-Domnisoara Kellen, e timpul sa mergeti si sa va prezentati invitatilor, asa cum cere mereu procedura, vocea lui Alice, asistenta mea, rasuna in incaperea in care ma aflam. La vorbele sale doar am dat din cap, asa actiona mereu: ma anunta ca trebuia sa ies din camera asta si sa discut cu oamenii din inalta societate despre tablourile mele.
-Acum, acum. Aaa, inca ceva: sa nu te scapi si sa-mi spui pe nume acolo, da, Alice? la galeria trecuta era cat pe ce sa imi divulge accidental adevaratul nume. Pentru lume eram doar misterioasa Irene, o artista descoperita in circumstante necunoscute, si asa trebuia sa raman: nu voiam ca familia mea sa ajunga in ochii presei, de faptul ca am fost in coma doi ani nici nu mai ziceam ca trebuia sa ramana secret. O observasem in acelasi timp pe Alice dand din cap si promitand ca o sa-si tina gura inchisa: era o zapacita, dar in acelasi timp, o prietena destul de buna, se afla printre putinii care stiau ca Irene e de fapt Kellen-Yvonne Wayland, o tanara oarecare din Lansing, Michigan.
Mai aruncasem o scurta privire in oglinda, admirandu-mi tinuta de un negru lucios, apoi parul lung si albastru inchis ce era lasat pe spate - asa il tineam de cand eram mica, aveam un fix pe asta. Am iesit pe urma din incapere, cu Alice in spatele meu, mergand pe holul mare, pana in camera unde imi erau expuse tablourile si unde lumea parea sa ma astepte. De cum m-au vazut, majoritatea s-au adunat in jurul meu, punandu-mi tot felul de intrebari, majoritatea repetandu-se ca in alte dati. Da...mereu eram intrebata de numele meu real, de cum am ajuns sa imi expun lucrarile si de talentul meu in general. Imi placea sa stiu ca lumii ii placea ceea ce faceam eu, dar mereu ma apuca nostalgia vremurilor de mult apuse. Obisnuiam sa fiu o fata simpla, unica fiica a lui Demetri si Maryse Wayland, care picta doar ca hobby, care mergea la o scoala ca un copil normal si care obisnuia sa iasa des cu cel mai bun prieten. Aham...cel mai bun prieten al meu a fost Tobias...da...si inca ce prieten bun, caci incepusem la un moment dat sa realizez ca simteam niste chestii pentru el, iar acelea ma faceau sa il vad mai mult decat ca pe un amic. Si i-as fi spus...daca nu ar fi existat noaptea aceea care a distrus totul. Iar acum, ei bine, am aflat dupa un somn in care am fost aproape de moarte, ca el se afla in cu totul alta lume si isi gasise pe cineva. Oricat de usurata as fi ca nu a stat sa sufere dupa mine, ceva din interiorul meu tot se rupe si are impresia ca m-a uitat cu totul. Sau stai, asta e bine, nu? Pe cine pacalesc? Nu e. Si ma intreb de ce m-am mai trezit...ai mei ar fi trebuit sa ii lase pe doctori sa ma deconecteze de la aparate ca sa pot trece pe lumea cealalta. Ar fi fost mai bine decat sa suport starile astea negative zi de zi.



Gintama rules ❤
My queens and my kings ❤


Vezi profilul utilizatorului http://kmuiyato.tumblr.com

Tobias Stevens

ᶜᵃᶰ'ᵗᵐᵒᵛᵉ ᵒᶰ

ʰᵃᵗᵉ ᵐʸˢᵉˡᶠ




Iesisem primul din masina, urmand ca mai apoi sa ii deschid usa si prea frumoasei mele...insotitore, Julia. Aceasta se agatase la cel mai propriu mod de bratul meu, astfel asigurandu-se ca lumea stia ca ii apartin. Nu ii apartineam in niciun fel, insa trebuia sa dau impresia ca sunt fericit si formam un cuplu perfect.
Nu o iubeam, nu puteam. Incercasem la inceput sa ii dau o sansa, sa imi inchid adevaratele sentimente undeva adanc in sufletul meu si sa le las acolo, dar nu reusisem.
Nu reusisem sa imi las trecutul si sentimentele in urma. Nu putusem niciodata sa trec peste ceea ce se intamplase in urma cu doi ani. Yv...nu...Kellen Wayland, cea mai buna prietena a mea dn copilarie, fata pentru care dezvoltasem sentimente puternice, fata care era mereu in mintea mea si nu voia sa iasa, avusese un accident in urma cu doi ani, iar eu o parasisem, o lasasem sa zaca acolo conectata la aparatele alea nenorocite. Zece luni nenorocite o privisem cum respira doar cu ajutorul lor...traia datorita lor...La inceput medicii vrusesera sa renunte, sa o deconecteze, dar eu si parintii ei refuzaseram. Nu puteam renunta asa usor la ea.
Cand am plecat, i-am rugat parintii sa ma ierte, am rugat-o pe ea sa ierte, i-am destainuit sentimentele mele, chiar daca nu ma putea auzi, asta simtisem ca trebuia sa fac, apoi am devenit celebru.
Nici macar nu stiusem cand murise, daca ii facusera inmormantare. Incercasem sa sun, dar numarul nu mai era disponibil. Ma uram pentru ce ii facusem. Ea ar fi ramas langa mine pana in ultimul moment, si-ar fi lasat visul deoparte.
Acum traiam o viata care nu era a mea. Eram tot Tobias Stevens, dar eram cel pe care lumea voia sa il vada, vechiul Tobi, adevaratil Tobi, se ascundea in picturi sau probabil murise odata ce o parasisem pe ea.
Julia ma imbrancise usor pentru a-mi atrage atentia. Ramasesem blocat, cazut pe ganduri, in fata unui tablou cunoscut mie, nu aveam cum sa il confund, dar probabil aveam vedenii. Trebuia sa imi revin.
- Sunt bine, Jul.Schitasem un mic zambet ce avea ca scop sa o linisteasca pe fata. Paruse ca se ingrijorase. Nu imi placea deloc ceea ce ii faceam.
Trebuia sa ne bucuram de lucrarile expuse la acea galerie de arta la care fusesem invitat.
Acea Irene era talentata si abia asteptam sa o cunosc. Probabil asa puteam sa ma conving ca nu era ea...Yv a mea...Mortii nu invie. Tch. Nici eu nu ma intelegeam.
Continuam sa dau peste lume care ma recunoscuse sau peste persoane cu care deja ma stiam. Toti ii laudau tablourile acelei fete.
Cand isi facuse aparitia, toata lumea daduse navala in jurul ei.
Insa, incercand sa ma feresc de persoanele cu adevarat disperate, un par lung, albastru, inconfundabil, imi trasese atentia.
- Yv...
O pierdusem pe Julia prin multime, insa de asta imi pasa mai putin. O pierdusem pe albastrie din vizor si asta din cauza multimii.
Trebuia sa o vad. Nu avea cum. Innebunisem. Aveam halucinatii!





ʰʸ ˡʷʸˢ ʳˢ
Vezi profilul utilizatorului

Nobume

avatar
Administrator
Administrator




ʷ ˢ "ʳ" ʸ ʰ ʷʰˡ ʷʳˡˑ
ˢˡˡ ʷʰ ʰ ʰ ˢʰ ʰ ʳ ʷ ʸʳˢˑ
ˢʳˢ ˢˡˑ




Lumea continua sa vina si eu incepeam sa ma simt din ce in ce mai sufocata. Eram obisnuita, dar preferam mereu sa am macar un pic de spatiu personal si, in plus, de data asta nu imi ardea sa gazduiesc nimic. Poate ca ar fi trebuit sa ii spun lui Alice sa amane pe alta data, pe cand aveam o stare mentala mai buna, chit ca stiam ca nu avea sa se intample prea curand. Daca stau bine sa ma gandesc, eu nu ma puteam numi in regula de mai multa vreme, si totul din cauza...da.
Precum obisnuiam mereu, priveam scurt fiecare persoana care intra, chit ca eram inconjurata de multe altele, asta pana cand privirea imi cazuse pe cineva care mi se parea al naibii de cunoscut.
Nu...nu se poate. Ba da...cativa metri mai incolo, un tip inalt, blond si ochi albastrui spre gri, inconfundabili, imi admira picturile.
-Tobi... tonul imi era murmurat si tremurand, din cauza buzelor care "vibrau" involuntar. Mi-am strans mainile in pumn, incercand sa-mi suprim dorinta de a merge la el si de a-l imbratisa, nu numai pentru ca venise cu cineva, dar si pentru ca...da.
-Ma scuzati, trebuie sa... si nu mi-am mai terminat fraza ca deja ma deplasam prin multime, incercand pe cat posibil sa trec neobservata de el. Speram sa nu ma fi vazut: trebuia sa creada in continuare ca eram pe moarte. Aveam noroc ca majoritatea invitatilor erau cat muntii.
Ajunsesem cumva dupa unul dintre peretii pe care erau atasate unele tablouri, atat cat sa nu fiu in vazul tuturor. Imi pusesem mana la gura, privind podeaua si incercand sa-mi reglez respiratiile agitate. De ce aici? De ce acum? Tobi...iarta-ma...



Gintama rules ❤
My queens and my kings ❤


Vezi profilul utilizatorului http://kmuiyato.tumblr.com

Tobias Stevens

ᶜᵃᶰ'ᵗᵐᵒᵛᵉ ᵒᶰ

ʰᵃᵗᵉ ᵐʸˢᵉˡᶠ




[i]Cand ajunsesem in locul in care credeam ca o vazusem, disparuse. Lumea incepuse sa susoteasca si sa se revolte. Tipa aceea, Irene, plecase din senin.
Ce dracu se intampla?
Julia ma gasise si ma luase iar de brat, facandu-ma sa ma gandesc daca sa o compar cu un scai sau super glue.
Nu prea aveam starea necesara sa ma mai comport exemplar cu ea, nici macar nu ii luam droaia de intrebari in seama.
O cautam cu privirea panicat pe Yv...nu...Irene...ba nu...La dracu cu toate! Trebuia sa o gasesc pe acea Irene si sa ma conving ca aveam probleme serioase la cap sau poate nu.
- Scuza-ma putin. Revin imediat, ok? O sarutasem scurt pe obrazul stang reusind sa ma desprind de stransoarea ei.
O cautam in fiecare persoana, analizam fiecare coltisor, insa nu imi era asa de usor. Putea fi oriunde. Unde fugise? Daca nu era ea, atunci de ce disparuse fara nicio explicatie?
Respiram greu si deja ma luasera toate transpiratiile. Gandul ca Yv a mea era in viata, ca era aici, ma facea agitat, bucuros, speriat.
O cautam disperat, nici nu imi mai pasa ca ma loveam de alte persoane sau ca era sa daram cateva lucrusoare pe acolo.
- Yv?
Era in fata mea. Ea chiar era aici. Nu...Halucinam.
Ramasesem stana de piatra, nu puteam sa mai fac nicio miscare, niciun gest. O priveam socat.
Parul ei albastru mai crescuse si il tinea ca deobicei liber pe spate. Ochii ei sangerii nu mai erau atat de plini de viata ca inainte. Chipul ei palid...trasaturile ei...Era ea si eu uitasem sa mai respir.




ʰʸ ˡʷʸˢ ʳˢ
Vezi profilul utilizatorului

Nobume

avatar
Administrator
Administrator




ʷ ˢ "ʳ" ʸ ʰ ʷʰˡ ʷʳˡˑ
ˢˡˡ ʷʰ ʰ ʰ ˢʰ ʰ ʳ ʷ ʸʳˢˑ
ˢʳˢ ˢˡˑ




Voiam sa merg si sa-l vad, dar in acelasi timp nu puteam. Speram din tot sufletul sa nu ma fi vazut sau sa fi crezut ca are vedenii. Poate...poate...ma uitase, ceea ce ar fi fost mai favorabil pentru el. Ai mei imi spusesera ca fusese nevoit sa plece dupa primele zece luni in care fusesem in coma, dar eu as tinde sa cred ca o facuse ca sa nu sufere dupa cea mai buna prietena a lui. Da, asta era bine, ma facea sa ma simt cumva usurata, dar durerea asta din piept care persista, nu ma facea decat sa regret ca m-am trezit. Cum spuneam, mai bine ma lasau naibii in pace sa mor linistita...
Totusi, in urmatorul moment, respiratia mi se intretaiase, iar inima imi statuse in loc auzind acea voce pronuntand apelativul pe care o singura persoana il folosea. Parca fara sa-mi pot controla reactiile, privirea mea se ridicase din podea, dand ochii cu acel gri albastrui care imi era mie atat de familiar si drag. Mana ce imi era pe gura, coborase la piept, strangand usor materialul tinutei negre pe care o purtam, iar buzele...ei bine, erau usor cascate si tremurau. Voiam sa fug acum de-a dreptul, dar...nu puteam. Nu...
-H...hei...Tobi... vocea imi era tremuranda si inceata, caci abia puteam sa vorbesc. Speram pe de-o parte sa fie un alt vis dubios de al meu si ca aveam sa ma trezesc din nou singura, asa cum se intamplase des de 8 luni incoace.



Gintama rules ❤
My queens and my kings ❤


Vezi profilul utilizatorului http://kmuiyato.tumblr.com

Tobias Stevens

ᶜᵃᶰ'ᵗᵐᵒᵛᵉ ᵒᶰ

ʰᵃᵗᵉ ᵐʸˢᵉˡᶠ




[i]O priveam inca socat. Incercam sa imi dau seama daca asta era realitatea sau doar unul din cosmarurile mele in care ea ma bantuia pentru ca o parasisem, in care priveam neputincios cum ea murea.
Facusem un pas involuntar. Eram cu un pas mai aproape de ea. Ochii ma intepeau, tremuram tot, eram incapabil sa formulez doua vorbe.
Nu visam. Nu era un cosmar. Nici macar un vis frumos. Era acolo. In fata mea.
Pentru o secunda avusesem impresia ca incepuse sa ploua inauntru, insa lacrimile mele fusesera cele care patasera podeaua. Plangeam. Plangeam de fata cu ea.
Imi stersesem rapid lacrimile, reusind sa schitez un mic zambet. Zambetul acela era nimic fata de cum ma simteam de fapt. Fericit. Distrus. Socat. Vinovat.
Ma asezasem langa ea, evitand astfel riscul de a fi vazuti din intamplare.
- Hey.




ʰʸ ˡʷʸˢ ʳˢ
Vezi profilul utilizatorului

Nobume

avatar
Administrator
Administrator




ʷ ˢ "ʳ" ʸ ʰ ʷʰˡ ʷʳˡˑ
ˢˡˡ ʷʰ ʰ ʰ ˢʰ ʰ ʳ ʷ ʸʳˢˑ
ˢʳˢ ˢˡˑ




De ce? De ce s-a ajuns aici? Nu e chestia ca nu vreau sa il vad, sa ii aud vocea. Dimpotriva, timp de opt luni nenorocite am suferit pe tema asta, dar...dar...ar fi fost mai bine pentru el sa creada ca ori eram inca tintuita la pat, ori sub pamant. Chit ca eu nu as mai fi fost bine la nivel emotional, mi-as fi dorit ca macar el sa aiba o viata lipsita de grija trecutului. Si acum...
Vazandu-l cum incepe sa planga, mi-am strans mai tare mana de la piept. Ma doare sa il vad asa. In mod normal as fi plans si eu, dar de opt luni tot asta am facut, pe ascuns, fara sa ma vada nimeni. Nu mai aveam lacrimi, dar cert era ca inima mea continua sa se rupa in bucati.
Cand s-a asezat langa mine, cealalta mana a mea deja scotocea prin ceva buzunar al tinutei, scotand o batista. Aveam una mereu la-ndemana pentru ca de cand cu trezitul, am observat ca am devenit instabila emotional. Doctorii spuneau ca asta e una din sechelele accidentului. Mda...
-Nu iti sta bine cand plangi, poate ca era gresit, dar eu tot o facusem. Batista aceea deja se afla pe chipul lui: da...i-l stergeam. Nu era prima data cand faceam asta, dar acum ma simteam incomod si total nesigura, de parca nu era Tobi cel din fata mea, chit ca stiam ca e el.
Pusesem pe urma batista la loc, nu puteam sa risc sa vada cineva si, in plus, sa ma trezesc ca devin prea emotionala. Si nici macar nu stiu ce ar trebui sa spun: ma uitam la el si nu venea nimic. Vechea Kellen...nu, Yv, sinele meu adevarat, ar fi fost o moara stricata, dar de cand cu accidentul, nu mai auzisem nimic de acea personalitate a mea.



Gintama rules ❤
My queens and my kings ❤


Vezi profilul utilizatorului http://kmuiyato.tumblr.com

Tobias Stevens

ᶜᵃᶰ'ᵗᵐᵒᵛᵉ ᵒᶰ

ʰᵃᵗᵉ ᵐʸˢᵉˡᶠ




[i]Priveam in gol, ne mai bagand in seama lacrimile ce continuau sa se prelinga pe chipul meu.
Tresarisem cand simtisem batista aia.
Plangeam in fata ei. Niciodata nu ma ferisem de ea. Ea ma vedea in cele mai proaste momente. Stiam totusi ca o durea cand ma vedea asa...ca un catel plouat ce eram.
- Esti aici...Imi lasasem capul sa cada greu pe umarul ei. Imi fusese asa dor de ea. De mirosul ei. De prezenta ei. De tot ce se presupunea a fi ea. Inima mea nu reusise nici ea sa o uite, insa era tarziu...Iarta-ma. As fi vrut sa imi dea o palma, sa strige la mine, sa ma zruncine, sa imi spuna ca eram un nenorocit...
O voce cunoscuta, dar a carei purtatoare era o persoana pe care nu voiam sa vad in acel moment, imi tot striga numele incercand sa acopere lumea din jur. Nu avea cum sa ne vada aici. Speram totusi sa nu fie trasnita pe moment de fulger si sa ma caute si aici.
Nu voiam sa plec. Inca nu.




ʰʸ ˡʷʸˢ ʳˢ
Vezi profilul utilizatorului

Nobume

avatar
Administrator
Administrator




ʷ ˢ "ʳ" ʸ ʰ ʷʰˡ ʷʳˡˑ
ˢˡˡ ʷʰ ʰ ʰ ˢʰ ʰ ʳ ʷ ʸʳˢˑ
ˢʳˢ ˢˡˑ




Am tresarit usor cand i-am simtit capul pe umarul meu. Incercasem sa ma relaxez, dar ceea ce scosese pe gura imi facea muschii sa se incordeze la loc. De ce se invinovatea? El...el...chiar nu avea de ce pentru ca eu intelegeam. Ma durea foarte tare, dar da.
-Nu. Ai facut alegerea buna. E mai bine asa, da...pe dracu. Daca puteam sa dau timpul inapoi, insa nu incapea in discutie asa ceva. In orice caz, voiam ca el macar sa nu isi traiasca viata in agonie.
O auzisem in acelasi moment pe insotitoarea lui strigandu-l. Fara sa mai spun nimic, m-am indepartat, cu greu, dar gentil, de el.
-Eu...eu sunt cea care trebuie sa-si ceara iertare, pentru ca te-a lasat singur, chit ca nu voia. Buzele imi tremurau ca naiba, la fel si mainile. Nu mai puteam sta asa. Tobi...imi pare rau... si ma intorsesem cu spatele la el, mergand in pas alert pana la iesire. Scosesem in acelasi timp telefonul, lasandu-i un mesaj lui Alice in care scrisesem ca am o cadere de calciu. Facusem inconjurul cladirii, cu fata in pamant, pana cand am dat de usa din spate, intrand si traversand holul. Cand ajunsesem in dreptul incaperii unde ma pregateam mereu, am deschis repede usa, incuind-o, si m-am trantit pe canapea. Imi pusesem o mana peste ochi, incercand sa nu las alte siroaie de lacrimi sa curga. Sunt o persoana oribila. Of, Tobi...sunt Kellen si in acelasi timp nu sunt. El nu merita pe cineva atat de instabil ca mine in preajma lui. Speram pe undeva ca acea fata sa il faca sa uite de prietena lui din copilarie. Bine ca nu stie nici de ce simt pentru el...



Gintama rules ❤
My queens and my kings ❤


Vezi profilul utilizatorului http://kmuiyato.tumblr.com

Tobias Stevens

ᶜᵃᶰ'ᵗᵐᵒᵛᵉ ᵒᶰ

ʰᵃᵗᵉ ᵐʸˢᵉˡᶠ




[i]Nu facusem alegerea potrivita...Nu ar fi trebuit sa regret, ea m-ar fi impins de la spate sa imi urmez visul, dar odata cu plecarea mea, imi lasasem si inima acolo. O inima facuta deja in bucati...
O priveam lung si pierdut cum se indeparta de mine, insa nu facusem nimic sa o opresc...O lasam din nou in urma.
Bratele-mi erau sprijinite de genunchi, iar privirea mi se fixase intr-un punct imaginar, unde disparuse ea din raza mea vizuala...Nu trebuia sa o las...Voiam sa ma joc in parul ei, sa ii simt parfumul, sa o stiu langa mine.
Nu o iubeam pe Julia...Tineam la ea, ca la o sora, prietena, nu in felul in care o iubeam pe albastria mea. Ma uram enorm pentru ca ii faceam asta. Nu merita sa ii fac asta.
Ma ridicasem si ma aranjasem putin, sa nu par cazut de pe bloc. Imi fortasem un mic zambet sa apara pe chip, iar cand ii zarisem silueta fetei, o prinsesem de talie lipind-o usor de mine.
- Hey. Iarta-ma ca am disparut asa.




ʰʸ ˡʷʸˢ ʳˢ
Vezi profilul utilizatorului

Nobume

avatar
Administrator
Administrator




ʷ ˢ "ʳ" ʸ ʰ ʷʰˡ ʷʳˡˑ
ˢˡˡ ʷʰ ʰ ʰ ˢʰ ʰ ʳ ʷ ʸʳˢˑ
ˢʳˢ ˢˡˑ




Nu am inchis un ochi noaptea trecuta din cauza lucrurilor intamplate. Inca ma intrebam de ce soarta era atat de nemiloasa cu mine, de parca am comis cine stie ce pacat.
M-am ridicat cu greu de pe canapea, luandu-mi pe mine l tinuta destul de comoda, blugi negri si o bluza crem cu maneca lunga. Apoi, in fata oglinzii, mi-am pus putina pudra sub ochi, suficienta cat sa-mi ascunda cearcanele. Voiam sa ma trantesc iar pe canapea, sa stau acolo toata ziua, insa fix atunci am auzit o bataie in usa. Stiam cine e, asa ca nu am fost mirata sa o vad pe Alice stand in prag, avand un zambet pe fata.
-Buna dimineata, Kellen, sper ca esti mai bine, da, cat nu eram in context oficial, mi se adresa destul de obisnuit.
-Buna dimineata. Sunt mai bine decat aseara, da... sau asa imi place sa cred.
-Perfect! Pentru ca eu voiam sa merg sa mananc in oras si nu aveam cu cine! ce? Um...
-Dar eu...
-Niciun dar, nu ai mai iesit de mult. In plus, sunt eu cu tine, asa ca nu ai de ce te teme, si cu asta m-a luat de brat. Era inutil sa incerc sa ii schimb parerea, pana la urma era regina insistentei.
Cat am colindat strazile, auzind si vazand masinile cum circula, a trebuit sa ma tin mai strans de Alice pentru ca deja simteam cum ametesc. Trauma era prea puternica, dar macar drumul pana la localul ala nu a fost lung. Intraseram amandoua, asezandu-ne la o masa. Nu a durat mult pana ce comandaseram si pana ce ne venise si ceea ce dorisem. Cum obisnuiam si mai de mult, imi luam paste, era mancarea mea preferata inca de cand eram de-o schioapa si imi facea mama acasa.
Totusi...nu imi era foame. Luasem cateva imbucaturi, cat sa nu o fac pe Alice sa se ingrijoreze, dar simteam ca mi se intoarce stomacul pe dos. O dau in anorexie oare?
-Kellen, eu ma duc pana la baie, doar am dat afirmativ din cap la vorbele ei. Odata ce se indepartase, imi scosesem telefonul, vazand ca aveam mesaje necitite de la...mama. Am zambit involuntar cand incepusem sa le citesc: ca mereu voia sa stie daca sunt bine si fericita. Ca mereu, ii trimiteam raspunsuri afirmative, chit ca nu ma simteam deloc asa.





Gintama rules ❤
My queens and my kings ❤


Vezi profilul utilizatorului http://kmuiyato.tumblr.com

Tobias Stevens

ᶜᵃᶰ'ᵗᵐᵒᵛᵉ ᵒᶰ

ʰᵃᵗᵉ ᵐʸˢᵉˡᶠ




[i] Yv plecase. Pardon, "Irene".
Multimea paruse a fi ingrijorata, dar nu era cu adevarat asa. Nu o stiau. Nu stiau prin ce trecuse. Nu stiau nimic despre ea. Le parea rau ca nu se facusera cu niciun tablou, cel mai probabil. Insa eu cumparasem unul. Stiam de mult acel tablou. Era clar ca nu fusese facut recent. Imi adusese o stare de nostalgie atunci cand il zarisem.
Imediat dupa aceea am plecat si eu, impreuna cu Julia. O lasasem acasa si imi mai cerusem inca o data iertare pentru acea seara.
O invitasam la masa, dar refuzase. Avea alte planuri. Si din nou aveam sa mananc singur ca un trist escroc ce eram. Sau nu. Niciodata nu mancam in oras daca nu eram insotit. Preferam sunca mea prajita, aproape arsa. Delicatesa a la Tobias.
Max, un idiot si jumatate, parea ca intarzie, iar eu asteptam ca un prost dupa iubita sa la masa. Insa Max nu era Julia, iar Julia nu era Yv...Eram un nenorocit. Si m-as fi dat cu capul de masa daca nu as fi atras atentia.
La o masa apropiata de a mea, se ridicase cineva, iar acum aveam vedere directa spre nimeni altcineva decat albastria mea. Poate nu voia sa ma vada. Poate ma ura. Eu voiam sa o vad. Eu ma uram pe mine.
- Hey. Pofta buna. Pot sa iau un loc? Ma ridicasem involuntar si acum eram la masa ei. Simpla ei prezenta ma facea sa zambesc si sa ma dau cu capul de toti peretii in acelasi timp.





ʰʸ ˡʷʸˢ ʳˢ
Vezi profilul utilizatorului

Nobume

avatar
Administrator
Administrator




ʷ ˢ "ʳ" ʸ ʰ ʷʰˡ ʷʳˡˑ
ˢˡˡ ʷʰ ʰ ʰ ˢʰ ʰ ʳ ʷ ʸʳˢˑ
ˢʳˢ ˢˡˑ




Mai statusem putin pe net, aveam acea obisnuinta de fiecare data cand verificam mesajele, asta pana ce o voce, una ce-mi era atat de cunoscuta, care imi lipsise deja, m-a facut sa-mi ridic privirea din ecran. Nu am fost surprinsa sa il vad pe Tobi, se parea ca soarta se juca cu mine si cu sentimentele mele, insa de data asta parea sa fie singur. Dintr-un anumit motiv ma simteam mai usurata, chiar daca probabil ar fi fost mai favorabil sa nu ne nimerim din nou in acelasi loc.
-Hei. Mersi si sigur, ia loc, am replicat, zambind micut in coltul gurii. Si pentru prima data, dupa multa vreme, eu chiar am simtit nevoia sa zambesc sincer. Sa fie prezenta lui Tobi de vina? Probabil. Desi pe de-o parte, sentimentele pe care le aveam de atatia ani pentru el, nu imi dadeau pace si ma faceau sa ma simt dubios, in sensul nefavorabil mie. Si...ce mai faci? iar nu stiam ce sa zic si nu voiam ca de data asta sa apara acea tacere incomoda. Ma simteam usor agitata, dar aveam totul sub control, inca pastram aura aceea linistita la suprafata.



Gintama rules ❤
My queens and my kings ❤


Vezi profilul utilizatorului http://kmuiyato.tumblr.com

Tobias Stevens

ᶜᵃᶰ'ᵗᵐᵒᵛᵉ ᵒᶰ

ʰᵃᵗᵉ ᵐʸˢᵉˡᶠ




[i] Imi fusese dor de zambetul ei, chit ca fusese unul micut. Fericirea ei de dinainte...stiam ca nu avea sa fie la fel de fericita. Stiam ca surasurile ei nu aveau sa fie la fel de pline de viata.
Nu trecuse peste accident si era normal, insa gandul ca totul ar fi fost altfel daca nu as fi plecat, ma bantuia mereu.
Luasem loc atunci cand imi confirmase, incercand sa nu ma pierd in intunecimea ochilor ei sangerii. Stiam ce simteam pentru ea. Inima mea stia cel mai bine si nici gandul nu imi dadea pace.
- Am venit sa iau micul de jun cu un amic. Nu mai vine o data. Tu? As fi vrut sa o intreb cum se simte, daca e bine, dar nu am facut-o.




ʰʸ ˡʷʸˢ ʳˢ
Vezi profilul utilizatorului

Nobume

avatar
Administrator
Administrator




ʷ ˢ "ʳ" ʸ ʰ ʷʰˡ ʷʳˡˑ
ˢˡˡ ʷʰ ʰ ʰ ˢʰ ʰ ʳ ʷ ʸʳˢˑ
ˢʳˢ ˢˡˑ




Cand s-a asezat, nu am mai avut incotro decat sa-l privesc si din cauza asta imi era si mai greu sa-mi tin ascunsa starea de agitatie care nu imi dadea pace de fiecare data cand eram in preajma lui. Un alt efort mare pe care il faceam era sa nu il privesc prea mult in ochii aceia gri albastrui pentru a nu risca sa ma pierd: avea el un astfel de efect asupra mea, insa nu trebuia sa afle. Daca ar afla, cine stie cat de complicate ar deveni lucrurile? De parca deja nu erau asa...
-Oh, ce coincidenta, soarta din nou? Mai mult ca sigur. Eu luam masa cu amica si asistenta mea, Alice, doar ca acum e la baie, imi continuasem replica, asezandu-mi barbia intre maini, coatele fiindu-mi sprijinte pe masa. Il astepti de mult? faceam referire la prietenul lui, in plus, se pare ca tineam sa fac discutia sa continue.



Gintama rules ❤
My queens and my kings ❤


Vezi profilul utilizatorului http://kmuiyato.tumblr.com

Tobias Stevens

ᶜᵃᶰ'ᵗᵐᵒᵛᵉ ᵒᶰ

ʰᵃᵗᵉ ᵐʸˢᵉˡᶠ




Nu stiam ce sa fac. Puteam sa imi gasesc o ocupatie, astfel sa nu fiu nevoit sa ii intalnesc privirea, dar ar fi reesit ca o evitam si ma simteam incomod. Nici pe departe. Of.
- Deci o sa se intoarca curand si o sa trebuiasca sa imi iau talpasita. Daca era o asistenta de aia nebuna sigur avea sa ma alerge cu o matura.
Telefonul mi se aprinsese, semn ca primisem un mesaj si stiam deja de la cine era.
" A intervenit ceva si o sa intarzii. Nu ma astepta. Ia-mi si mie ceva la pachet, daca e."
Cu siguranta aveam sa ma car cu mancarea dupa mine, Max.
- Nu cred ca mai vine. A anuntat ca intarzie.
Si cam muream de foame.




ʰʸ ˡʷʸˢ ʳˢ
Vezi profilul utilizatorului

Nobume

avatar
Administrator
Administrator




ʷ ˢ "ʳ" ʸ ʰ ʷʰˡ ʷʳˡˑ
ˢˡˡ ʷʰ ʰ ʰ ˢʰ ʰ ʳ ʷ ʸʳˢˑ
ˢʳˢ ˢˡˑ




Aseara imi spuneam ca ar trebui sa stau departe de el, iar acum stam la aceeasi masa. Si cuvintele lui m-au facut, involuntar, sa chicotesc scurt, ceea ce nimeni nu a reusit de multa vreme:
-Mai sunt inca doua scaune libere, pentru ca masa era teoretic de patru. In plus, Alice e foarte prietenoasa si, oricum, nu o sa iasa de acolo prea curand, era una din fetele care aveau ritual de douazeci de minute in fata oglinzii din toaleta.
Pe urma, vazand ca prietenul lui nu mai putea ajunge, observasem ca Tobi avea privirea aia pe care o schita mereu cand ii era foame. Am fost eu in coma doi ani, dar gesturile lui ramasesera exact la fel, ca ale mele de altfel, doar ca eu am in minus faptul ca sunt mai rigida emotional:
-Iti e foame, asa-i? Atunci spune "aaa", spusesem, intinzandu-i deja furculita cu ceea ce era in farfuria mea. Mie nu imi era foame deloc, plus ca mai facusem asta pana acum.



Gintama rules ❤
My queens and my kings ❤


Vezi profilul utilizatorului http://kmuiyato.tumblr.com


Tobias Stevens

ᶜᵃᶰ'ᵗᵐᵒᵛᵉ ᵒᶰ

ʰᵃᵗᵉ ᵐʸˢᵉˡᶠ





Rasuflasem usurat. Ultimul lucru de care aveam nevoie era de vreo asistenta nebuna si super protectoare.Nu avea cum sa o protejeze de mine, totusi, nu i-as fi facut niciodata rau albastriei mele.
Imi regretam greselile, dar voiam sa fac cumva sa ma revansez. Nu voiam sa o mai las singura pe Yv.
Acum ca era din nou aici, as fi vrut sa fim iar cei mai buni prieteni, in ciuda sentimentelor mele. Simteam ca avea nevoie de mine, insa faza de aseara...Nu dormisem toata noaptea si consumasem aproape un pachet de tigari. Da, acum aveam acel viciu. Ma apucasem de fumat imediat dupa ce am plecat. Aveam nevoie de ceva care sa ma ajute sa imi inec amarul, iar de alcool jurasem ca nu o sa ma ating. Ea nu si-ar fi dorit sa ajung in halul acela.
Tresarisem cand vazusem furculita aia indreptata spre mine, iar daca nu ar fi fost ea,as fi zis ca voia sa ma injunghie cu o furculita in vazul lumii. Isi daduse seama ca imi era foame. Chiar nu ii trecea nimic cu vederea cand venea vorba de mine, nu?
- Aaaa.




ʰʸ ˡʷʸˢ ʳˢ
Vezi profilul utilizatorului

Nobume

avatar
Administrator
Administrator




ʷ ˢ "ʳ" ʸ ʰ ʷʰˡ ʷʳˡˑ
ˢˡˡ ʷʰ ʰ ʰ ˢʰ ʰ ʳ ʷ ʸʳˢˑ
ˢʳˢ ˢˡˑ




Nu comentase, nici macar nu se uitase cu ochii mari la mine, luase gura aia fara sa stea pe ganduri prea mult. Asta ma bucura, ma facea sa cred, pe undeva, ca ne-am putea intoarce la a fi cei mai buni prieteni. Aseara avusesem o criza din cauza socului de a-l vedea din nou atat de aproape dupa ce a trecut asa de mult timp, insa acum ma simteam...bine, in adevaratul sens al cuvantului.
Si nu am mai simtit asta de multa vreme, se stie de ce. Se parea ca prezenta lui Tobi tot acelasi efect il avea asupra mea si, chiar daca asta ma facea fericita, totodata imi facea inima sa bata prea tare, sentimentele pe care le aveam pentru el fiind de vina. Nu, Kellen, nu poti: 1.Aparent are iubita si 2.Ati fost mereu prieteni si asa ar trebui sa ramaneti. Da...
-Doar nu credeai ca te-as fi lasat sa rabzi foame, nu? si am spus asta in gluma, zambind micut in coltul gurii. Stiam ca se astepta la asta din partea mea.



Gintama rules ❤
My queens and my kings ❤


Vezi profilul utilizatorului http://kmuiyato.tumblr.com

Tobias Stevens

ᶜᵃᶰ'ᵗᵐᵒᵛᵉ ᵒᶰ

ʰᵃᵗᵉ ᵐʸˢᵉˡᶠ



- Te cunosc, ma cunosti, ne cunoastem, deci nup. Afisasem zambetul ala tamp al meu de copil mai tampit de fel. Eram tampit si idiot. Yv imi spunea mereu ca sunt idiot si avea dreptate, dar idiotenia era ca bolile incurabile. Dupa masa, ai planuri? Nu, nu o invitam la o intalnire. As fi vrut eu, dar nu. Dragostea asta....




ʰʸ ˡʷʸˢ ʳˢ
Vezi profilul utilizatorului

Nobume

avatar
Administrator
Administrator




ʷ ˢ "ʳ" ʸ ʰ ʷʰˡ ʷʳˡˑ
ˢˡˡ ʷʰ ʰ ʰ ˢʰ ʰ ʳ ʷ ʸʳˢˑ
ˢʳˢ ˢˡˑ




-Bine spus, aprobasem usor si din cap. Era adevarat, ne stiam reciproc prea bine, aparent. Spun aparent pentru ca nu m-ar fi mirat sa fi adaugat sau scos Tobi ceva de la obiceiurile pe care le avea in ultimii doi ani. Probabil ca aveam sa aflu. Sau stai, ce tot spun aici? Oare e bine pentru el sa stea atat de aproape de mine? Nu stiu...in orice caz, ma gandeam ca s-ar intampla asta dupa faza de aseara.
La urmatoarea sa intrebare simtisem cum mi se formase un mic nod in gat. Trebuia sa ma astept ca avea sa vina, dar se parea ca nu puteam sa previn reactiile fizice. Era una din zilele mele libere, dar...nu as putea...insa nu pot nici sa refuz.
-Azi nu am. S-a nimerit sa fie una din zilele in care nu prea am chestii de facut, tonul imi era calm, insa pe interior eram agitata si nu pentru ca era o iesire, adica eram prieteni si atat, ci din cauza efectelor socului post-traumatic al meu fata de orice inseamna masini.



Gintama rules ❤
My queens and my kings ❤


Vezi profilul utilizatorului http://kmuiyato.tumblr.com

Tobias Stevens

ᶜᵃᶰ'ᵗᵐᵒᵛᵉ ᵒᶰ

ʰᵃᵗᵉ ᵐʸˢᵉˡᶠ



Raspnsul ei ma incantase. Chiar voiam sa mai petrec timp cu ea. Imi fusese asa de dor.
- Vrei sa mergem la o plimbare in parc? Nu voiam sa risc sa o duc cu masina. Erau cele mai mari sanse sa aiba inca traume si nu voiam...nu voiam sa ii fac rau. Eu inca am trauma pe biciclete de cand am cazut cand eram mic. Si asta nu se compara cu ce patise ea...Oh...voiam sa nu ma mai gandesc la asta. Era jn fara mea, vie, era tot ce conta.




ʰʸ ˡʷʸˢ ʳˢ
Vezi profilul utilizatorului

Nobume

avatar
Administrator
Administrator




ʷ ˢ "ʳ" ʸ ʰ ʷʰˡ ʷʳˡˑ
ˢˡˡ ʷʰ ʰ ʰ ˢʰ ʰ ʳ ʷ ʸʳˢˑ
ˢʳˢ ˢˡˑ




Mhm, cica ar fi trebuit sa-mi ascult ratiunea, insa si aceea deja ajungea pe aceeasi lungime de unda cu tot ceea ce imi soptea inima. Si chiar daca nu se cade sa am astfel sentimente, chit ca traiesc cu ele de ani intregi, nu ma puteam opune. Sau nu ca nu puteam, ci nu voiam...da, asta era mai mult ca sigur.
-Da, mi-ar placea, pentru ca nu tu masini si nu tu galagie. Parcul era cam singurul loc din afara unde nu aveam deloc stari de ameteala. Acum sau mai incolo? ca sa stiu daca trebuie sa ma ridic si sa-i spun lui Alice care inca nu iesise din baie. As putea sa-i las si mesaj, insa dupa faza de aseara stiu ca as ingrijora-o.



Gintama rules ❤
My queens and my kings ❤


Vezi profilul utilizatorului http://kmuiyato.tumblr.com

Tobias Stevens

ᶜᵃᶰ'ᵗᵐᵒᵛᵉ ᵒᶰ

ʰᵃᵗᵉ ᵐʸˢᵉˡᶠ



Zisese da, iar eu puteam sa jur ca iar ranjeam ca un idiot. Potoleste-te, Tobias! Imi venea sa imi dau singur palme, dar ma rezumasem doar la alea mintale.
- Acum sau cum preferi. Imi era indiferent, atata timp cat petreceam timp impreuna. Trecuse mult timp si imi fusese dor de ea...




ʰʸ ˡʷʸˢ ʳˢ
Vezi profilul utilizatorului

Nobume

avatar
Administrator
Administrator




ʷ ˢ "ʳ" ʸ ʰ ʷʰˡ ʷʳˡˑ
ˢˡˡ ʷʰ ʰ ʰ ˢʰ ʰ ʳ ʷ ʸʳˢˑ
ˢʳˢ ˢˡˑ




Um...m-as intreba ce e cu ranjetul ala care i-a scapat, dar stiam deja raspunsul: acceptul meu era cauza. Si oricat as incerca, tot simteam cum zambetul ala al sau imi insenina ziua. Poate ca pe de-o parte trebuia sa fiu recunoscatoare faptului ca eu nu puteam refuza o invitatie.
-Hm...se poate si acum, dar o secunda, trebuie sa-si spun lui Alice, si cu asta m-am ridicat si m-am dus la baie. Nici nu am fost surprinsa sa vad reactia de fericire a ei cand am mentionat ca cel cu care o sa merg la o scurta plimbare e prietenul acela la care tineam atat de mult. Ma bucur ca nu era genul care sa se supere, pana la urma ea voia ca eu sa nu raman depresiva.
Apoi m-am intors la masa, aplecandu-ma la scaunul meu putin ca sa-mi bag telefonul inapoi in geanta micuta pe care o aveam si sa o pun pe umeri.
-Am rezolvat. Putem sa...mergem?



Gintama rules ❤
My queens and my kings ❤


Vezi profilul utilizatorului http://kmuiyato.tumblr.com

Continut sponsorizat


Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus  Mesaj [Pagina 1 din 2]

Mergi la pagina : 1, 2  Urmatorul

Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum