This used to be a forum full of little and stupid girls.
Now it is kinda serious because they have grown up.
You're welcome to join in though. Have fun ^^


Nu sunteti conectat. Conectati-va sau inregistrati-va

{ℛpg + Sᴀᴍᴍʏ} 「Scopophobia」

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos  Mesaj [Pagina 1 din 1]

Hippient

avatar
Moderator
Moderator

Acesta un rpg în care vom posta numai
eu și colega mea de tastatura
@SammyLS



- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -- - - - - - ----- - - - - - - - - - - -


E al dracului de greu ca in ziua de azi sa-ti gasesti "jumatatea" sau chiar "sufletul pereche". Mai ales cand esti un adolescent in plina pubertate care este doar in cautare de alinare si intelegere.
Asadar, cum ti-ai putea gasi dragostea si poate chiar sa faci dragoste, cand toti cei din jurul tau emana doar falsitate si ipocrizie si greata?
O poti face cu forta, bineinteles. Sau macar te poti amagi.
Nu si-a dat vreodata seama ca va putea cu o singura privire si cu un simplu click ca ii spiona viata.
Insa ii placea. Ii facea placere sa o vada in ipostaze noi, sa-i descopere noile gusturi si mai ales i-ar fi placut sa intre in vorba cu ea.
Dar cum?
Toti il socoteau drept "ciudatul antisocial". Era imposibil sa nu fi auzit de el.
Zvonurile ar fi circulat cu repeziciune si in curand ai fi ajuns si ea in randul ciudatilor daca s-ar fi aflat ca vorbeste cu el.
Vrea doar sa-i smulga informatiile si sa se alimenteze cu viata ei.
Sa o simta, chiar si prin pixeli. Sa-i descoasa fiecare secret, sa-i elibereze greutatile precum capetele unui sutien strans legat.
Sa o amageasca, poate chiar sa o faca sa-l iubeasca. Sau cel putin sa se indragosteasca de el.
Dar daca - doar daca - ar afla intamplator ca el nu e ceea ce se presupune a fi?



And when you start to feel the rush, a crimson headache, aching blush
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
And you surrender to the touch, you'll know. Don't you see what you're finding?

" [color=grey]Obisnuiam sa ma ascund in timp ce incercam sa surprind macar o miscare din ceea ce urma sa faca.
Pleca mereu cu autobuzul? Sau pe jos?
Mereu pe jos.
Si chiar daca era de cele mai multe ori singura sau nu, nu ma puteam baga pur si simplu cu ea in seama.
Era mult mai dificil decat putea sa para. Cel putin pentru mine.
Iar pentru ea s-ar fi agravat totul.
Obisnuia sa posteze cate ceva dupa 30 de minute ce pornea la drum.
Iar eu mereu ii urmaream fascinat postarile, sovaind.
Nu-i puteam arata ca o urmaream, cel putin nu in acel sens. Fiindca mereu o sorbeam din priviri la scoala. Cel putin - privelistea cefei ei, uneori mai goala decat portiunile de piele de pe bratele mele.
Totusi, daca imi mijeam indeajuns de tare ochii, puteam observa micii perisori inchisi la culoare ce-i alunecau intotdeauna din coada sau din coc.
Era vopsita. Cred. Mai tot timpul venea imbracata in negru.
Nu schita nicio expresie de fiecare data cand reuseam sa o surprind calcand in cantina sau chiar la un curs - care nu ne era comun din intamplare.
Si parea ca are maini fine. Doar parea. Insa imi placea faptul ca-si folosea degetele cu atata dibacie. Serios - doar eu puteam observa asta?
Numele meu e Tanek Kaczyński si mi-o cam caut cu lumanarea.
"


Sittin' on the concrete in your basement, but I don't have no time for conversation
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Said this ain't what you usually do and a girl like me is new for you

Milena Sówka. Un nume nu foarte cunoscut, dar auzit in randul studentilor colegiului Henryk Sienkiewicz.
Are doar 19 ani - "doar", fiindca este de cele mai multe ori aceasta considerata o varsta frageda. Insa e mult mai matura decat pare.
In copilarie se spune ca a avut o familie fericita, pe care orice copil n-ar putea-o pretui la vremea respectiva. Insa, mai tarziu, tatal avea sa-i moara intr-un accident de masina, iar astfel Milena avea sa fie nevoita sa invete sa se maturizeze intr-o oarecare masura, vrand-nevrand. Pe langa funeralii, trebuia sa aiba de-a face si cu plecarea unei prietene foarte bune - nu in lumea de dincolo, ci intr-un alt oras, iar astfel Milena isi pierdea punctul de sprijin important.
Mama ei se va recasatori cu un barbat pe care Milena nu-l poate agrea, dar se parea ca nimeni nu mai putea tine cont si de parerea ei.
Altii o considera ca fiind punk. Altii ii spun "emo". Ceilalti i se adreseaza doar cu "satanista" si priviri urate.
Dar ea nu a ajuns sa fie desconsiderata ca altii care raspund cu ura pe cei care-i trateaza tot cu ura, astfel incat a putut fi agreata si placuta de colegii ei de studiu. Chiar si de profesori.
Ceea ce insa nu stie Milena este ca avea sa-si faca in curand un nou prieten. Un prieten care avea sa dispara la fel de repede precum a aparut in viata ei.



[title2]> S T A R T R P G <[/title2]




Always busy dreamin' 'bout boys, boys, boys
Vezi profilul utilizatorului

Hippient

avatar
Moderator
Moderator
- Tanek  Kaczyński -


- Meh, mi-ar plăcea un ou fiert, îi zic mamei în timp ce fac o grimasă care cred că-mi accentuează epavele de sub ochi - pentru că ființa care mi-a dat naștere în lumea asta haotică și-a schimonosit fața.
Eram întotdeauna sigur că avea să-mi reproșeze din nou ceva legat de cât de jalnică ajusese fața mea în ultima perioadă, însă de data aceasta s-a rezumat doar să se strâmbe și să apuce o spatulă. Hmm, interesant. Să nu mai spun că și-a văzut de lucru la aragaz , neacordându-mi nici măcar o privire nici măcar când am căscat zgomotos și m-am trântit lângă tata. Uneori mă puteam umfla în pene la arta ignoratului, dar aflându-mă în fiecare dimineață în bucătărie, alături de părinții mei, mi se cam dezumfla balonul pe care scria mare "MÂNDRIE". De cele mai multe ori nu-mi adresau niciun cuvânt (asta însemnând că nici măcar o ocară, Doamne ajută), deși uneori primisem un "bravo" și un pat-pat scurt pe umăr. Nu înțelegeam de ce se comportau așa atât de mult timp. În general totul se întâmpla asta după ce ne întorceam de la sesiunile de terapie de la psihiatru și în acel moment adoptau un aer grav și mă trimtieau cu o mișcare scurtă în camera mea. Nu-i înțelegeam.
De pildă, nu-l înțeleg fix acum - când clipesc și respir somnoros - pe tata, care efectiv este absorbit de tableta electronică din fața lui și nu-mi acordă nici măcar o privire sau un "bună dimineața, fiule, ce bine că te-ai trezit viu și întreg, dar ce-s cu căcații ăia de sub globulii tăi oculari?". Nimic. Îl înțelegeam totuși că era biolog și toate cele și era ocupat, dar ce vină aveam eu? Oricât i-ar fi zis persoanelor străine că sunt adolescent sensibil care fără voia lui e un burete absorbitor de atenție care merită afecțiune, tot ar fi fost încăpățânat și m-ar fi tratat cu răceala. Dar de ce? Mister. Nici măcar rațiunea mea spartă nu poate găsi o explicație normală la asta. Sau era simțul logicii?
Și apoi, mama. Casnică, muncește pe brânci, calcă în fiecare zi și apretează costumele sau smoching-urile de muncă ale tatei. Eu, însă, chiar de aș vrea s-o ajut, sunt refuzat. E blândă, mult mai blândă și cumsecade decât tata, dar totuși... Răceala venită din partea ei parcă doare mai tare. Și brusc m-am întrebat din nou cum aș fi putut întreține o iubită cu afecțiune și mărinimie dacă eu nu primesc așa ceva din măcar din partea singurei femei prezente în viața mea.
M-am trezit din deziluzie cu un pleoscăit pe farfuria din fața mea. O omletă grasă și galbenă precum unul dintre tricourile pe care le-a purtat ea la ora de educație fizică odată. Și iar m-am trezit gândindu-mă la ea, de parcă cercetatul conturilor ei  de socializare n-ar fi sporit semnele mele de întrebare.
- Dar am zis fie...
Și mama mi-a întors spatele. Nu mi-am putut asupri un oftat când am tăiat cu furculița  care era in partea stângă a farfuriei (da, eram stângaci; și la propriu și la figurat, uneori). Chiar nu aveam chef de atâtea grăsimi, așa că mi-am înhățat și eu telefonul (nu tableta, din păcate; era un miracol că aveam așa ceva totuși, grație societății și cadrelor didactice) și am verificat din nou, în ordine exactă.
Twitter.
Facebook (deși de abia dacă îl mai folosește de ceva timp).
Youtube.
Și instagram.
În cele din urmă, am putut băga de seamă cum postase o poză fix acum câteva minute. De ce n-am observat la timp??!
Pentru că se presupune că ar trebui să fiu preocupat de drăcovenia care a înotat în mii de calorii, în loc să-mi țin sub observație fata de care-mi place. Nu, stai. Nu-mi place de ea. Mi-e doar simpatică. Dragă, da. Și obișnuiesc să mă interesez în privința ei, pentru că sunt chiar curios și ușor cam prea băgăcios.
Iar m-am gândit cum aș reacționa dacă ea s-ar trezi cu vreun iubit peste noapte.
La gândul ăsta iar am mușcat feroce din bucata de omletă pe care am înțepat-o aprig cu furculița. Și tata încă nu mi-a acordat vreo privire.
Și... believe the fairy? Aveam să meditez la asta și să mai cercetez puțin pe internet în legătură cu posterul și descrierea în engleză. Singur. În camera mea.
Momentan, însă, trebuie să termin căcatul ăsta din farfurie ca să-i dau mamei de înțeles că sunt bine și ca s-o fac astfel să mă lase în pace cu mâncarea sau altceva. Deși cred că gândul ăsta n-ar fi necesar...



Always busy dreamin' 'bout boys, boys, boys
Vezi profilul utilizatorului


Cald azi. Nu glumesc, ridicol de cald azi. Nici nu am ieșit din casă de multă vreme că deja simt câțiva stropi de sudoare alunecând pe pielea mea. Norocul meu că mi-am luat un tricou larg, că altfel se umezea și trebuia să merg cu el așa. Totuși, e cam închis la culoare... Eh, nu mor de la căldură, deși probabil aș măcar bate pe cineva pentru ceva rece de băut dacă nu mă pun la adăpost la un moment dat. Adică, probabil poșta nici nu e deschisă la ora asta, și ce vrea Szymon poate să aștepte.
În drumul meu pe străzile orașului numai muzica din căști îmi ținea companie, uitându-mă în jurul meu în timp ce mergeam. Obișnuiam să iubesc orașul acesta, dar acum... Numai mama mă ține să nu plec încă. Oftez, apoi îmi scot telefonul să-mi verific mesajele. Nu mă ajută gândirea aceasta, dar e greu să te gândești la unicorni și curcubee în situația mea... Heh, parcă mă simt mai bine, gândindu-mă la asta. Bună glumă, creierule.
Mesajele mele erau mai mult notificări prin care am trecut rapid, iar gând mi-am ridicat ochii din telefon am văzut o cafenea în apropiere. Părea drăguț amenajată, probabil avea și aer condiționat, nu era multă lume înăuntru și venea un miros bestial de acolo. Fără alte completări mă îndrept încolo, clopoțelul de deasupra ușii lăsând să scape un sunet fin când am deschis ușa. E și mai drăguț pe dinăuntru, comodă și primitoare. Găsesc o masă mică, de două locuri, la geam și mă așez acolo, verificându-mi telefonul în continuare când nu mă uitam afara sau în jur. E frumos aici, dacă au băutură bună voi fi fericită.



Vezi profilul utilizatorului

Hippient

avatar
Moderator
Moderator
- Tanek  Kaczyński -


Am terminat totul în fugă, cu un gust amar plonjându-mi pe cerul gurii. Îmi era extrem de greață, serios, atunci când urcam scările înspre camera mea. Și brusc m-am gândit să-mi vâr din nou degetele pe gât deasupra unei toalete, dar probabil mâncarea începuse deja să se digere, fiindcă o mâncasem încet la început, iar deși fusesem dezgustat, asta nu avea să mă ajute la vomitat. În plus, aveam nevoie de energie - spre marea mea dezmăgire, fiindcă mama zisese la fel.
Și pentru că trebuia să plec degrabă la muncă.
Am fost precum un vârtej în cameră în timp ce-mi trăgeam tricoul peste mine - alb și blugii skinny - negri, încălțându-mă precum un șchiop și de abia apucând să-mi înhaț căștile - la fel de întunecate precum sufletul meu... de pe birou.
Și am zbughit-o din casă fără să mai zic nimic.
- - - -
Pe drum am ascultat Pink Floyd. Psihologul mi-a recomandat să savurez uneori sau de câteori vreau ceva care să-mi distragă psihicul într-un mod plăcut. PF reușea să mă răscolească și să mă țină cu picioarele pe pământ în același timp. Iar Wish You Were Here și The Dark Side Of The Moon erau și sunt albumele mele preferate.
Live at home... catch the sun...
Mă trezisem și eu de multe ori fredonând, mai ales când eram pe stradă, cu pumnii încleștați adânc în buzunarele hanoracului sau jeanșilor. Și ce dacă se uita lumea chiorâș la mine pentru asta? N-aveau decât. Însă fix când am intrat în cafeneaua în care lucram, începuseră să sune faimoasele orologii din The Time și asta a atras câteva priviri curioase. Îh. Uram asta. Și-mi uram și căștile pentru că erau de proastă calitate. Nu voiam să atrag atenția cuiva... într-o încăpere.
M-am schimbat rapid în uniformă și chiar înainte de a intra în tură, am mai urmărit puțin profilul ei, mușcându-mi una dintre buze. Probabil cea inferioară, nu știu. 
Hmh.
Recent își făcuse și cont de sarahah.
Iar spre nevoia sau dorința mea care mă nepădise pe moment, i-am lăsat un comentariu anonim fără să mă gândesc de două ori.
Ești frumoasă.
Și încă unul.
Pari interesantă.
Eram așa un mincinos, for fuck's sake. Nu părea interesantă, ci era. Adică... pe bune.
Mi-ar plăcea să vorbim, ups. Scuze pentru spam.
Mi-a scăpat. Prea mult deja. Și am intrat pe partea unde era tejgheaua fix când îmi dădeam o palmă bună peste frunte. Și imediat am fost parașutat să iau comenzile, pentru că... da, cineva vorbise să mă ocup numai eu de asta. Comunicare. Am nevoie de comunicare și legături cu oameni. Ei drăcie...
Ar fi trebuit s-o recunosc de la spate, totuși. Sau să-i recunosc părul. Adică, pe bune, avea fucking șuvițe albastre. Dar nu. Am pășit ca un nătărău ce sunt înspre ea, cu mintea încă la ceea ce făcusem și mormăind:
- Comanda? Pentru ca fix în a doua secundă când mi-am ridicat privirea din carnet să îngheț. Și să simt că pic din picioare. Dar n-am făcut-o.



Always busy dreamin' 'bout boys, boys, boys
Vezi profilul utilizatorului


Eram destul de distrasa in acel moment, uitandu-ma prin mesajele primite. Imi scosesem o casca din ureche,
ramanand cu cealalta ca sa ascult muzica mea iubita, dar sa pot auzi ce se intampla in jurul meu. Totusi, daca trecea cineva pe langa mine ar fi auzit minunatul sunet al trupei Set It Off, sau alte trupe care le mai ascult eu, in timp ce si eu bateam incetisor in masa pe ritmul melodiei. Eu nu sunt genul care fredoneaza in public, si si mai putin cel care canta in public. Am eu o problema cu asta, mai ales cand cineva insista sa cant. Ok, daca ma roaga mama sa zicem ca as canta ceva scurt, dar pentru altii ba.
Totusi, in timp ce ma uitam pe telefon observ ca am primit niste mesaje pe Sarahah. Am si uitat de ce mi-am facut cont aici, probabil la misto, dar oricum am deschis notificarea sa vad ce este... Si imediat dupa ce am citit m-am uitat in jurul meu.
"Oare il cunosc? Nu e ca si cum am putea vorbi aici..." ma gandesc, oftand si inchizand telefonul. E chestie anonima, nu e ca si cum ii pot raspunde sa-l intreb cine este. Probabil va ramane un mister...
In timp ce ma uitam pe geam, capul sprijinit in mana mea si ascultand muzica, aud pasi ca se indreapta spre mine si ma intreaba ce as vrea sa comand... Sincer, uitasem sa ma gandesc la asta. Gandeste-te acum!
-Un milkshake, va rog. Surprinde-ma
ii spun eu, uitandu-ma pe geam... fiind intampinata de liniste. Ciudat, de obicei chelnerii mai spun ceva inainte sa plece, gen "asta e tot?"
Curioasa, imi intorc capul sa vad cine era, observand un baiat de varsta mea. Dupa uniforma lucra aici, dar pe fata i se citeau atatea chestii amestecate. Uimire? Surprindere?
Panica? Nu-mi dau seama. Totusi...
-Ummm, ne-am mai intalnit undeva? il intreb nonsalant, asteptand un raspuns. Parea cunoscut, dar nu destul de cunoscut incat sa-l recunosc la prima vedere



Vezi profilul utilizatorului

Hippient

avatar
Moderator
Moderator
- Tanek  Kaczyński -


Un milkshake surpriză. Okay.
Ar trebui să-mi notez, în caz de uit - vai de mine -, însă nu pot să nu-mi iau ochii de la ea. Mă simt absorbit și neatent și atent la ea în același timp. Mă holbam la ea? Cel mai probabil.
Însă chiar nu mă puteam abține. Încercam să nu pară că o analizez, însă de fapt asta făceam.
Avea buzele pline. Fața atât de palidă, iar în bărbia ei observasem o gropiță, care uneori în poze nici nu părea c-ar exista. Părul ei părea mult mai aspru în realitate, dar ironic - arăta mult mai rebel și ciufulit. Sau probabil doar nu s-a pieptănat în dimineața asta...
Am clipit în mod repetat în momentul în care mi-a întors privirea - moment în care am crezut că până aici mi-a fost și mi s-a tăiat respirația.
Era imposibil să-și dea seama, nu? Doar nu avea cum... Doar dacă nu era telepată cu normă întreagă.
Așa că m-am rezumat în a-mi întredeschide gura și a o închide la loc.
Căcat. M-am blocat. Gândește-te odată!
- Przepraszam, mi-am cerut scurt scuze în timp ce începeam să mâzgâlesc tremurat carnetul, făcându-mă că scriu. Însă cum aș fi putut uita, zău, comanda ei...
Gândeștee.
Iar m-am blocat. Doar puțin. Cât să ridic din umeri și să mă întorc pe călcâie, înspre tejghea. 
Inima mai-mai că-mi țâșnea dintre coaste. Sau stern. Sau tot aia.
Niciodată nu fusesem atât de aproape de ea la școală... mai ales că mereu era în mișcare și nu puteam s-o observ cum trebuie.



Always busy dreamin' 'bout boys, boys, boys
Vezi profilul utilizatorului


A trecut vreun minut, si deja ma simt incomod langa baiatul acesta. E ceva, stiind ca abia ne-am intalnit...
din cate stiu eu. Probabil l-am mai vazut, dar nu am vorbit cu el. Nu ma citati, nu sunt sigura.
Liniste, si cumva se holbeaza la mine? O fi unul din acei tipi care nu se descurca cu fetele. Nu as merge pana la "cu oamenii", ca ar trebui totusi sa vorbeasca ca sa aiba o asemenea slujba... Pare ca vrea sa spuna ceva, dar nu poate, ii tremura mana. Imi venea sa-i spun ceva, dar a zis repede ceva ce nu am inteles si a ridicat din umeri inainte sa plece.
Ciudat e putin spus.
Oftand, imi pun si celelalta casca in ureche, scufundandu-ma in muzica ce imi facea inima ma bata pe ritmul basului. In timp ce astept observ ca am primit un mesaj pe Facebook, si doar numele expeditorului ma face sa mormai. Urasc baietii prea insistenti, si mai ales cei care fac o gluma din asta. Aproape ca imi venea mic dejunul invers cand i-am citit mesajele pline de dulcegarii la care eu nu ii raspund niciodata. Nu, nu "ma dau greu".
-Nu ai altceva de facut? intreb retoric, inchizand telefonul si lasand mesajul pe seen. Probabil la scoala din nou va incerca ceva, dar macar lasa-mi weekend-ul pasnic.
Si asa imi inchid ochii, concentrandu-ma pe muzica din casti in timp ce bateam fin in masa cu degetele mele pe linia melodica



Vezi profilul utilizatorului

Hippient

avatar
Moderator
Moderator
- Tanek  Kaczyński -




De abia când am ajuns după cel mai apropiat perete, paralel cu bucătăriat, și m-am proptit de el... am putut să respir ușurat. Inima încă mi-o luase la galop și încă nu-și revenise la normal.
Când să pun mâna pe telefonul ce se afla în buzunarul de la șorț, colegul de la bucătărie a început să strige furios după mine și apoi mi-am dat seama. Căcat. Zisese să fie un milkshake surpriză, dar tipul era al naibii de fixist și concret și voia ca totul să fie pur și simplu explicit și exact.
Așa că m-am pregătit emoțional când am pășit în fața lui și chiar înainte să începe să strige, cu expresia aia fioroasă pe față, am spus scurt și stins:
- Scuze. Am uitat să scriu că e cu mentă și ciocolată acolo.
Privirea îmi mătura podeaua, în timp ce gândurile pline de mânie îmi secerau creierul: dobitoc nenorocit. sper să mori în chinuri, cu o bară înfiptă din testicule și până-n gât. Dar măcar am mimat un alt zâmbet prefăcut când l-am auzit mormăind și l-am văzut întorcându-mi spatele.
Javră.
Ai cont pe connected? Am putea vorbi acolo. :]
Încă aveam întrebări în minte în privința ei și brusc îmi doream mai mult ca niciodată să vorbesc cu ea, iar singura cale prin care mă puteam satisface pe deplin era să profit de ocazia asta, măcar acum.
În plus, nu știu dacă ar fi acceptat, pentru că, zău, pe connected tot anonim aș fi fost. Cu normă întreagă și acoperire completă, de data asta.



Always busy dreamin' 'bout boys, boys, boys
Vezi profilul utilizatorului


Ah, minunata muzică, cu talentul ei de a te duce departe, departe de toate problemele și într-o lume nouă, cu posibilități infinite. Dacă aș putea, aș asculta zilnic, în fiecare moment muzică. Poate atunci nu mă mai enervează Szymon. Poate nu se mai dau nenorociți la mine. Poate se întoarce... ea. Ar fi perfect.
Din păcate în mijlocul unui solo de chitară îmi vibrează telefonul, scoțându-mă instantaneu din stare. Dacă e tot tipul ăla... Deschizând ochii, îmi ridic telefonul și văd un alt mesaj pe Sarahah. Tot anonimul misterios... Vrea să vorbim pe Connected acuma? Nici nu știu cine este, dar ce-i drept: cam asta ar fi definiția cuvântului "anonim", sau "misterios". Și sincer, parcă nu sună atât de rău. Nu îl cunosc, și poate nu îl voi cunoaște niciodată. Nu știu dacă el mă cunoaște, dar yolo. Nici nu am altceva mai bun de făcut.
- Nu te-ai gândit cum aș putea să-ți răspund, nu? întreb eu pe nimeni în particular, bătând ușor cu degetul în ecranul telefonului. E ciudat, dar parcă e interesant... Ăsta e necunoscutul și riscul, probabil, iar eu nu joc după reguli.



Vezi profilul utilizatorului

Continut sponsorizat


Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus  Mesaj [Pagina 1 din 1]

Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum