This used to be a forum full of little and stupid girls.
Now it is kinda serious because they have grown up.
You're welcome to join in though. Have fun ^^


Nu sunteti conectat. Conectati-va sau inregistrati-va

After the Great War

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos  Mesaj [Pagina 1 din 1]

1 After the Great War la data de Vin Noi 10, 2017 7:09 pm

Nobume

avatar
Administrator
Administrator
Da, da, da, stiu, incalc drepturile de autor facand asta, insa eu chiar am tinut la aceasta idee, chit ca nu imi apartine, merita mai mult. A avut ghinionul sa fie condusa de persoana nepotrivita, dar eu, pentru ca am fost prea entuziasmata si nu am putut trece peste faptul ca s-a ales praful, m-am decis sa il inviu. Sorry, kissthelove, if you'll see this.
Ade, de la tine am luat exemplul sa inviu colective care nu-s ale mele (S.E.V. feels) =))

Basically, povestea e simpla. Actiunea se desfasoara dupa al treilea Razboi Mondial, mai precis in 2025. Lumea a ajuns nasoala, fiind condusa de regimurile comuniste din "Marile Orase". Totusi, exista anumite grupari, adica rebeliunile, care lupta pentru a darama regimurile totalitare din temelii si pentru a reinstaura pacea si democratia.
Isi fac veacul la periferii, in ascunzatori. Rebelii, de asemenea, se furiseaza prin niste intrari cand garzile ce patruleaza nu sunt atente, pentru a livra mancare si medicamente sau pentru a scoate oamenii din subteran. Ce e in subteran? Asa-numitele "Orase ale Sobolanilor"  adica cele in care cei mai putin norocosi, in special saracii si bolnavii, sunt fortati sa traiasca, muncind sau incercand sa supravietuiasca in conditii mizere.

Asta e esenta plotului. Acum, rolurile:
- Soldati ai comunismului
- Rebeli
- Locuitori din subteran

--- START RPG ---





ʳʳˡʸ ʳ ˢʳˑ ʳʸ ˢˑ
ʳ ˡ ˢ ˡˡ ʰʳ ʰʳˑ
ˢʰ ʷˢ ˢ ʰ ˑ




Aceasta parea sa fie o zi ca oricare alta, fara chestii iesite din comun, in ultimele doua saptamani vreau sa spun. Ca in fiecare dimineata, la prima ora, eram trimisi in subteran, pentru a livra bunuri furate din rezervele soldatilor. Mereu eram incantata sa cobor pentru a-i ajuta pe oamenii aceia fortati de catre regimurile bolnave sa traiasca in mizerie, unde supravietuiai doar daca erai puternic. Daca as fi stiut de ei si de rebeli inca de la 12 de cand omul acela hain ma transformase in masina de ucis, poate ca acum nu m-as mai fi urat atat. Tot incerc sa ma conving ca Mukuro e trecutul meu, tinut sub lacat, iar eu sunt Nobume, dar degeaba, sangele oamenilor drepti inca era pe mainile mele si nici nu avea sa dispara. Insa, Mukuro va plati, asta e clar, chiar daca Nobume va sfarsi odata cu ea dupa ce scapa de cel care crease ucigasa cu sange rece.
-Hei, Nobume, iar visezi cu ochii deschisi? am tresarit la auzul vocii lui Lavi. Uitasem ca el era in laterala mea, avand in brate, ca mine, pungi cu medicamente.
-Nu am dormit bine azi-noapte, dar nu mai conteaza acum. Am ajuns in subteran, deci hai sa lasam astea, am replicat, marind ritmul mersului. Pe langa noi doi, si restul rebelilor erau mai in spate, pentru a se asigura ca nu eram urmariti de cineva.





ʳ'ˢ ʳʳ ʳʰ ʰˑ ˢ ʸ ʸʳˢ ˑ
ˢ ˡ ˢ ˡˡ ʳˑ
ˡˢ ˡʸ ˢʳʸ ʳʸʰˑ




Iesisem din biroul bosorogului de Sasaki Isaburo destul de calm si indiferent. Ca mereu, ma chemase sa urle la mine ca nu i-am gasit inca fiica tradatoare care a plecat acum patru ani si ca atat eu, cat si restul nu eram decat niste incompetenti, bla-bla. Asta facea de cativa ani, aproape zilnic, deci nici nu ma mai misca, nu-mi pasa de ifosele lui. Voiam sa gasesc tradatoarea aia albastrie la fel de mult ca el si aveam sa o omor in chinuri, iar la sfarsit, capul ei avea sa fie desprins de cadavru si atarnat pe un stalp inalt, in loc de drapel, ca un exemplu pentru altii care vor sa sfideze realitatea. Si cand te gandesti ca am fost subordonatul acelei fiinte, Mukuro, si am mai si placut-o, bleah.
Si, ca mereu, primisem acum ordine sa il caut pe tipul-papusa, Sasori, da, doar ca se ascundea mereu in marioneta lui si dracu stie cum arata de fapt, iar pe urma sa strang un batalion si sa facem o alta patrula plictisitoare.

OOC: NU SUNT BUNA LA SCRIS IMPREJURIMI =))



Gintama rules ❤
My queens and my kings ❤


Vezi profilul utilizatorului http://kmuiyato.tumblr.com

2 Re: After the Great War la data de Dum Noi 12, 2017 10:10 pm

ɴ ʀ  ʜ ɪ




_____________________________________________________


"We cannot change the cards we are dealt, just how we play the hand."







Am deschis usor usa crapata a "cladirii ceasornicarilor", salutand subteranii dinauntru cu un zambet pe fata. Unele din chipuri s-au luminat, incercand sa imi zambeasca inapoi, desi observam ca erau slabiti. Intr-o lume mizerabila ca aceasta,, mi-as dori sa fiu cel care ar putea curata toate impuritatile, dar nu sunt atat de important, gandesc, scotand un oftat lung. Gandurile mele o iau la goana de prea multe ori.
Mi-am continuat drumul catre unul dintre scaunele apropiate de ferestrele sparte, inca zambind. De obicei acolo imi era locul. Am luat un ceas din gramada celor stricate. Era asemeni tragerii lozului din plic.
Am fost uimit la vedea unuia Jagdstück, sculptat din lemn. O reprezentare fina a unui mic colt de padure. Era o placere sa repar ceasurile de acest tip. Mi-am luat instrumentele, entuziasmat, incepandu-mi munca.
Unii se plictiseau aici, altii parca se zbuciumau, iar o mica parte iubea acest loc, oricat de murdar era, parca iti aducea putina liniste si puteai sa te opresti din cand in cand sa glumesti cu ceilalti.
Incercam sa repar ceasul, insa, cateodata, ma uitam, prins de ganduri, pe fereastra. "Intr-o zi o sa plecam de aici, presimt, sunt sigur." imi spun eu, in timp ce zambesc. In peisajul la care ma uitam, vad dintr-o data o femeie inalta, cu parul albastru inchis asemeni boltei ceresti, alaturi de o fata care imi parea putin cunoscuta, insa nu imi puteam da seama de unde, un barbat cu parul rosu ca para focului. Am tresarit la vederea pungilor de mancare si medicamente ce se aflau in bratele lor, alergand imediat spre ei. Din moment ce nu multa lume era aici, inca, puteam sa iau o parte si sa o dau celor ce nu puteau lua acum, insa nefiind atent, m-am impiedicat, cazand peste fata. Am incercat sa ma ridic imediat, insa cazusem din nou.
Am dat a vrea sa zic "Imi pare rau", insa printre balbaieturile si pauzele scurte pe care le faceam intre cele trei cuvinte, probabil nu se intelesese nimic.

Vezi profilul utilizatorului

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus  Mesaj [Pagina 1 din 1]

Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum