This used to be a forum full of little and stupid girls.
Now it is kinda serious because they have grown up.
You're welcome to join in though. Have fun ^^


Nu sunteti conectat. Conectati-va sau inregistrati-va

[ ʷ/ ᴸᵃʳᵉʰ ᶰ' ᴳᵃᵇᵉʰ ] ⇌ 𝔄𝔰𝔱𝔯𝔞𝔩 𝔏𝔬𝔳𝔢

In jos  Mesaj [Pagina 1 din 1]

Nisao

avatar
Administrator
Administrator
·· A ғᴏꜱᴛ ᴏᴅᴀᴛă ᴄᴀ﹣ɴ ᴘᴏᴠᴇșᴛɪ﹐/ A ғᴏꜱᴛ ᴄᴀ ɴɪᴄɪᴏᴅᴀᴛă. / Dɪɴ ʀᴜᴅᴇ ᴍᴀʀɪ ɪ̂ᴍᴘăʀăᴛᴇșᴛɪ﹐/ O ᴘʀᴇᴀ ғʀᴜᴍᴏᴀꜱă ғᴀᴛă. ··
[Trebuie sa fiti înscris și conectat pentru a vedea această imagine]
·· Șɪ ᴇʀᴀ ᴜɴᴀ ʟᴀ ᴘăʀɪɴțɪ / Șɪ ᴍᴀ̂ɴᴅʀă﹣ɴ ᴛᴏᴀᴛᴇ ᴄᴇʟᴇ﹐/ Cᴜᴍ ᴇ Fᴇᴄɪᴏᴀʀᴀ ɪ̂ɴᴛʀᴇ ꜱғɪɴțɪ / Șɪ ʟᴜɴᴀ ɪ̂ɴᴛʀᴇ ꜱᴛᴇʟᴇ. ··

·
·
·

⇌ 𝑨𝒔𝒕𝒓𝒂𝒍 𝑳𝒐𝒗𝒆

·
·
·

·· Eᴀ ɪ̂ʟ ᴘʀɪᴠᴇᴀ ᴄᴜ ᴜɴ ꜱᴜʀᴀ̂ꜱ﹐/ Eʟ ᴛʀᴇᴍᴜʀᴀ﹣ɴ ᴏɢʟɪɴᴅă﹐/ Căᴄɪ ᴏ ᴜʀᴍᴀ ᴀᴅᴀ̂ɴᴄ ɪ̂ɴ ᴠɪꜱ / Dᴇ ꜱᴜғʟᴇᴛ ꜱă ꜱᴇ ᴘʀɪɴᴅă. ··
[Trebuie sa fiti înscris și conectat pentru a vedea această imagine]
··Iᴀʀ ᴇᴀ ᴠᴏʀʙɪɴᴅ ᴄᴜ ᴇʟ ɪ̂ɴ ꜱᴏᴍɴ,/Oғᴛᴀ̂ɴᴅ ᴅɪɴ ɢʀᴇᴜ ꜱᴜꜱᴘɪɴă:/O, ᴅᴜʟᴄᴇ-ᴀʟ ɴᴏᴘțɪɪ ᴍᴇʟᴇ ᴅᴏᴍɴ,/Dᴇ ᴄᴇ ɴᴜ ᴠɪɪ ᴛᴜ? Vɪɴă!··

━━━━━━ ⇌ ━━━━ ★ ━━━━ ⇌ ━━━━━━
[Trebuie sa fiti înscris și conectat pentru a vedea această imagine]
━━━━━━ ⇌ ━━━━ ★ ━━━━ ⇌ ━━━━━━

·· Eʟ ᴀꜱᴄᴜʟᴛᴀ ᴛʀᴇᴍᴜʀăᴛᴏʀ﹐/ Sᴇ ᴀᴘʀɪɴᴅᴇᴀ ᴍᴀɪ ᴛᴀʀᴇ / Șɪ ꜱ﹣ᴀʀᴜɴᴄᴀ ғᴜʟɢᴇʀăᴛᴏʀ﹐/ Sᴇ ᴄᴜғᴜɴᴅᴀ ɪ̂ɴ ᴍᴀʀᴇ; ··
[Trebuie sa fiti înscris și conectat pentru a vedea această imagine]
·· Iᴀʀ ᴜᴍʙʀᴀ ғᴇțᴇɪ ꜱᴛʀăᴠᴇᴢɪɪ / E ᴀʟʙă ᴄᴀ ᴅᴇ ᴄᴇᴀʀă ﹣ / Uɴ ᴍᴏʀᴛ ғʀᴜᴍᴏꜱ ᴄᴜ ᴏᴄʜɪɪ ᴠɪɪ / Cᴇ ꜱᴄᴀ̂ɴᴛᴇɪᴇ﹣ɴ ᴀғᴀʀă. ··

·
·
·

𝙳𝚘𝚊𝚛 𝚎𝚞 ș𝚒 𝙻𝚊𝚛𝚒. 𝙿𝚊𝚌𝚎.

·
·
·

·· - O, ᴇșᴛɪ ғʀᴜᴍᴏꜱ, ᴄᴜᴍ ɴᴜᴍᴀ-ɴ ᴠɪꜱ / Uɴ ɪ̂ɴɢᴇʀ ꜱᴇ ᴀʀᴀᴛă, / Dᴀʀă ᴘᴇ ᴄᴀʟᴇᴀ ᴄᴇ-ᴀɪ ᴅᴇꜱᴄʜɪꜱ / N-ᴏɪ ᴍᴇʀɢᴇ ɴɪᴄɪᴏᴅᴀᴛă ··
[Trebuie sa fiti înscris și conectat pentru a vedea această imagine]
··Sᴛʀăɪɴ ʟᴀ ᴠᴏʀʙă șɪ ʟᴀ ᴘᴏʀᴛ,/Lᴜᴄᴇșᴛɪ ғăʀă ᴅᴇ ᴠɪᴀță,/Căᴄɪ ᴇᴜ ꜱᴜɴᴛ ᴠɪᴇ, ᴛᴜ ᴇșᴛɪ ᴍᴏʀᴛ,/Șɪ ᴏᴄʜɪᴜʟ ᴛăᴜ ᴍă-ɴɢʜᴇᴀță··

━━━━━━ ⇌ ━━━━ ★ ━━━━ ⇌ ━━━━━━
[Trebuie sa fiti înscris și conectat pentru a vedea această imagine]
━━━━━━ ⇌ ━━━━ ★ ━━━━ ⇌ ━━━━━━

·· Dɪɴ ɴᴇɢʀᴜ ɢɪᴜʟɢɪ ꜱᴇ ᴅᴇꜱғășᴏʀ / Mᴀʀᴍᴏʀᴇᴇʟᴇ ʙʀᴀțᴇ﹐/ Eʟ ᴠɪɴᴇ ᴛʀɪꜱᴛ șɪ ɢᴀ̂ɴᴅɪᴛᴏʀ / Șɪ ᴘᴀʟɪᴅ ᴇ ʟᴀ ғᴀță; ··
[Trebuie sa fiti înscris și conectat pentru a vedea această imagine]
·· Dᴀʀ ᴏᴄʜɪɪ ᴍᴀʀɪ șɪ ᴍɪɴᴜɴᴀțɪ / Lᴜᴄᴇꜱᴄ ᴀᴅᴀ̂ɴᴄ ʜɪᴍᴇʀɪᴄ﹐/ Cᴀ ᴅᴏᴜă ᴘᴀᴛɪᴍɪ ғăʀă ꜱᴀț / Șɪ ᴘʟɪɴᴇ ᴅᴇ﹣ɴᴛᴜɴᴇʀɪᴄ. ··

·
·
·

● erotic romance ● urban fantasy ● love triangle ●
● drama ●


·
·
·

·· Dᴀʀ ᴄᴜᴍ ᴀɪ ᴠʀᴇᴀ ꜱă ᴍă ᴄᴏʙᴏʀ? / Aᴜ ɴᴜ-ɴțᴇʟᴇɢɪ ᴛᴜ ᴏᴀʀᴇ, / Cᴜᴍ ᴄă ᴇᴜ ꜱᴜɴᴛ ɴᴇᴍᴜʀɪᴛᴏʀ, / Șɪ ᴛᴜ ᴇșᴛɪ ᴍᴜʀɪᴛᴏᴀʀᴇ? ··
[Trebuie sa fiti înscris și conectat pentru a vedea această imagine]
·· Dᴀʀ ᴅᴀᴄă ᴠʀᴇɪ ᴄᴜ ᴄʀᴇᴢăᴍᴀ̂ɴᴛ / Să ᴛᴇ﹣ɴᴅʀăɢᴇꜱᴄ ᴘᴇ ᴛɪɴᴇ﹐/ Tᴜ ᴛᴇ ᴄᴏʙᴏᴀʀă ᴘᴇ ᴘăᴍᴀ̂ɴᴛ﹐/ Fɪɪ ᴍᴜʀɪᴛᴏʀ ᴄᴀ ᴍɪɴᴇ. ··

━━━━━━ ⇌ ━━━━ ★ ━━━━ ⇌ ━━━━━━
[Trebuie sa fiti înscris și conectat pentru a vedea această imagine]
━━━━━━ ⇌ ━━━━ ★ ━━━━ ⇌ ━━━━━━

·· Dᴀ﹐ ᴍă ᴠᴏɪ ɴᴀșᴛᴇ ᴅɪɴ ᴘăᴄᴀᴛ﹐/ Pʀɪᴍɪɴᴅ ᴏ ᴀʟᴛă ʟᴇɢᴇ; / Cᴜ ᴠᴇᴄɪɴɪᴄɪᴀ ꜱᴜɴᴛ ʟᴇɢᴀᴛ﹐/ Cɪ ᴠᴏɪ ꜱă ᴍă ᴅᴇᴢʟᴇɢᴇ. ··
[Trebuie sa fiti înscris și conectat pentru a vedea această imagine]
·· Șɪ ꜱᴇ ᴛᴏᴛ ᴅᴜᴄᴇ... S-ᴀ ᴛᴏᴛ ᴅᴜꜱ/Dᴇ ᴅʀᴀɢᴜ-ᴜɴᴇɪ ᴄᴏᴘɪʟᴇ,/S-ᴀ ʀᴜᴘᴛ ᴅɪɴ ʟᴏᴄᴜʟ ʟᴜɪ ᴅᴇ ꜱᴜꜱ,/Pɪᴇʀɪɴᴅ ᴍᴀɪ ᴍᴜʟᴛᴇ ᴢɪʟᴇ ··

·
·
·

- CONSTANTA -
Judetul Constanta - Dobrogea de Nord - Romania

- 2017, vara  -

·
·
·

·· Îɴ ʟᴏᴄᴜʟ ʟᴜɪ ᴍᴇɴɪᴛ ᴅɪɴ ᴄᴇʀ / Hʏᴘᴇʀɪᴏɴ ꜱᴇ﹣ɴᴛᴏᴀʀꜱᴇ / Șɪ﹐ ᴄᴀ șɪ﹣ɴ ᴢɪᴜᴀ ᴄᴇᴀ ᴅᴇ ɪᴇʀɪ﹐/ Lᴜᴍɪɴᴀ șɪ﹣ᴏ ʀᴇᴠᴀʀꜱă. ··
[Trebuie sa fiti înscris și conectat pentru a vedea această imagine]
·· Eʟ ᴛʀᴇᴍᴜʀă ᴄᴀ ᴀʟᴛᴇ ᴅățɪ / Îɴ ᴄᴏᴅʀɪ șɪ ᴘᴇ ᴅᴇᴀʟᴜʀɪ﹐/ Căʟăᴜᴢɪɴᴅ ꜱɪɴɢᴜʀăᴛățɪ / Dᴇ ᴍɪșᴄăᴛᴏᴀʀᴇ ᴠᴀʟᴜʀɪ; ··

━━━━━━ ⇌ ━━━━ ★ ━━━━ ⇌ ━━━━━━
[Trebuie sa fiti înscris și conectat pentru a vedea această imagine]
━━━━━━ ⇌ ━━━━ ★ ━━━━ ⇌ ━━━━━━

·· Eᴀ﹐ ɪ̂ᴍʙăᴛᴀᴛă ᴅᴇ ᴀᴍᴏʀ﹐/ Rɪᴅɪᴄă ᴏᴄʜɪɪ. Vᴇᴅᴇ / Lᴜᴄᴇᴀғăʀᴜʟ. Șɪ﹣ɴᴄᴇᴛɪșᴏʀ / Dᴏʀɪɴțᴇʟᴇ﹣ɪ ɪ̂ɴᴄʀᴇᴅᴇ﹕ ··
[Trebuie sa fiti înscris și conectat pentru a vedea această imagine]
·· Cᴏʙᴏʀɪ ɪ̂ɴ ᴊᴏꜱ, ʟᴜᴄᴇᴀғăʀ ʙʟᴀ̂ɴᴅ, / Aʟᴜɴᴇᴄᴀ̂ɴᴅ ᴘᴇ-ᴏ ʀᴀᴢă, / Păᴛʀᴜɴᴅᴇ-ɴ ᴄᴏᴅʀᴜ șɪ ɪ̂ɴ ɢᴀ̂ɴᴅ, / Nᴏʀᴏᴄᴜ-ᴍɪ ʟᴜᴍɪɴᴇᴀᴢă! ··

·
·
·

Anul 2002.

Respins și resemnat
Hyperion se refugiază înapoi în universul său astral
Renunțând, definitiv
La dragostea pentru omul comun, limitat
Cătălina.

Tânăra cu păr bălai
Mulțumindu-se cu o iubire pământeană
Oferită de muritorul Cătălin
Îl uită pe al ei Luceafăr.
Își întemeiază o familie, își crește copiii.
În aparență, e fericită.

Anul 2017.

Hyperion se întoarce.


·
·
·

·· Dᴀʀ ɴᴜ ᴍᴀɪ ᴄᴀᴅᴇ ᴄᴀ-ɴ ᴛʀᴇᴄᴜᴛ/Îɴ ᴍăʀɪ ᴅɪɴ ᴛᴏᴛ ɪ̂ɴᴀʟᴛᴜʟ:/-Cᴇ-țɪ ᴘᴀꜱă țɪᴇ, ᴄʜɪᴘ ᴅᴇ ʟᴜᴛ,/Dᴀᴄ-ᴏɪ ғɪ ᴇᴜ ꜱᴀᴜ ᴀʟᴛᴜʟ? ··
[Trebuie sa fiti înscris și conectat pentru a vedea această imagine]
·· Tʀăɪɴᴅ ɪ̂ɴ ᴄᴇʀᴄᴜʟ ᴠᴏꜱᴛʀᴜ ꜱᴛʀᴀ̂ᴍᴛ / Nᴏʀᴏᴄᴜʟ ᴠă ᴘᴇᴛʀᴇᴄᴇ﹐/ Cɪ ᴇᴜ ɪ̂ɴ ʟᴜᴍᴇᴀ ᴍᴇᴀ ᴍă ꜱɪᴍᴛ / Nᴇᴍᴜʀɪᴛᴏʀ șɪ ʀᴇᴄᴇ. ··

━━━━━━ ⇌ ━━━━ ★ ━━━━ ⇌ ━━━━━━
[Trebuie sa fiti înscris și conectat pentru a vedea această imagine]
━━━━━━ ⇌ ━━━━ ★ ━━━━ ⇌ ━━━━━━

ᵎ ᴬᵗᵉᶰᵗᶤᵉ ᵎ : ᴵᵈᵉᵉᵃ ᵉˢᵗᵉ ᵖʳᵉˡᵘᵃᵗᵃ ᵈᶤᶰ ᵃʳʰᶤᶜᵘᶰᵒˢᶜᵘᵗᵃ ᵖᵒᵉᶻᶤᵉ "ᴸᵘᶜᵉᵃᶠᵃʳᵘˡ"˒ ᵈᵉ ᴹᶤʰᵃᶤ ᴱᵐᶤᶰᵉˢᶜᵘ˒ ᶤ̂ᶰᵗᵃ̂ᵐᵖˡᵃʳᶤˡᵉ ᵈᶤᶰ ᴿᴾᴳ ᶠᶤᶤᶰᵈ ᶤ̂ᶰˢᵃ ᶠᶤᶜᵗᶤᵛᵉ ˢᶤ ᵒʳᶤᵍᶤᶰᵃˡᵉˑ ᴹᵘˡᵗᵘᵐᶤᵐˑ



" ˢᵃʸ ᵐʸ ᶰᵃᵐᵉ˒ ˢᵃʸ ᵐʸ ᶰᵃᵐᵉ "
━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━
[Trebuie sa fiti înscris și conectat pentru a vedea această imagine] [Trebuie sa fiti înscris și conectat pentru a vedea această imagine]
━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━
" ᴵᶠ ᶰᵒ ᵒᶰᵉ ᶤˢ ᵃʳᵒᵘᶰᵈ ʸᵒᵘ˒ ˢᵃʸ "ᴮᵃᵇʸ˒ ᴵ ˡᵒᵛᵉ ʸᵒᵘ "
Vezi profilul utilizatorului
- -  C Ă T Ă L I N A  - -

8 august, 2017

    Totul a început în urmă cu cîteva săptămîni. De atunci, nimic nu mai e la fel. Și e posibil să nu mai fie vreodată. În seara în care am ieșit cu copiii pe balcon ca să vedem dacă nu cumva se întrezărește vreo perseidă, după cîteva ore bune de holbat la cer și după ce i-am pus la somn, am avut primul leșin. Și așa s-a declanșat coșmarul.

    În fiecare noapte de atunci încoace, am visat câte o apocalipsă. Una mai grandioasă și mai cumplită decât cealaltă, dar toate la fel de realiste. Și înspăimîntătoare. Înspăimîntătoare cam pe cât pot fi dezastrele naturale, bolile și moartea ta, a celor dragi, a tuturor, toate cele mai mari frici ale tale la un loc, prinzînd viață și distrugîndu-te din interior, adică. Dacă ți le poți imagina, firește. Însă nici așa nu s-ar compara cu cât de oribile sunt de fapt.

    Numai Marius și Aida reușiseră să adoarmă. M-am pomenit cu Vlăduț înapoi pe balcon la scurt timp după ce-i părăsisem camera. I-am făcut o ciocolată caldă, l-am înfofolit bine în păturica lui și am mai stat o jumătate de oră să privim cerul. Cătălin moțăia pe canapea, în sufragerie. Nu văzusem nici o perseidă cât fuseserăm toți, însă, fiind doar noi doi, am avut mai mult noroc.
   Cel mic mi-a strigat la un moment dat că se vede ceva, și mi-a indicat cu arătătorul lui micuț o dîră de lumină destul de impresionantă pentru momentul incipient al fenomenului. Ne-am bucurat câteva clipe: el de steaua căzătoare, eu - de bucuria lui.
   Când dîra de lumină a dispărut și Vlăduț a căscat pentru prima dată, ne-am ridicat de pe fotoliu. M-a cuprins o amețeală bruscă, pieptul m-a săgetat, lumini au pîlpîit, privirea mi s-a încețoșat. M-am trezit a doua zi de dimineață, în patul meu, cu o durere mare de cap și un flacon de pastile pe noptieră. Și la fel urma să mă trezesc în fiecare dimineață.



31 iulie, 2017

  Numele meu e Cătălina și am pe sfîrșite 29 de ani de viață. Sunt fiică, prietenă, iubită, soție și mamă a 3 copii, de 11, 9 și respectiv 5 ani. Pe lîngă propriii copii, sunt și mama de suflet a cîtorva alte sute de suflete. Și prin asta vreau să spun că mă ocup cu dăscălitul la un liceu de arte din oraș (București). Ocazional, în timpul liber, pe lîngă îndatoririle obișnuite, organizez ateliere de creație sau expoziții de artă contemporană în cadrul galeriei pe care o dețin, și care este printre cele mai mari realizări ale mele.



27 iulie, 2017

  Ieri, după ceva vreme, am leșinat din nou. Eram la galerie și pregăteam expoziția pentru mîine. Ultimele detalii. Totul trebuie să fie perfect. Discutam cu Rada, o începătoare. O încurajam să fie încrezătoare în munca ei, pentru că adusese la viață niște tablouri absolut geniale și oamenii n-aveau cum să nu-i admire arta. Mereu e la fel cu începătorii. Dar nici cei cu experiență nu fac excepție câteodată – aviz mie, adică. Ha ha. Măcar e frumos.



29 iulie, 2017

  Din fericire, la expoziție n-au fost probleme. Măcar un lucru bun să se întîmple printre atîtea rele. Cred că eu am avut mai multe emoții decît oamenii mei, drept care m-am destins abia undeva pe la jumătatea serii. Atunci m-am putut bucura pe deplin de tot. Sau aproape. Cătălin iară nu mi-a fost alături. Și ar fi însemnat mult să fie.



3 august, 2017

  Medicul mi-a spus că leșinurile și coșmarurile mi se trag de la stresul și proasta alimentație din ultima vreme, și că nu e nimic grav. Da, adevărul e că într-adevăr m-am stresat mult și am cam uitat de mine de când cu expoziția, dar, poate sunt paranoică, nu asta simt că e cauza. Ci Altcecva.



10 august, 2017

  Sunt femeia-copil pentru Cătălin și prieteni. Sunt copilul-dezamăgire pentru părinții mei, pentru că alegerile mele nu le-au satisfăcut așteptările, dar pe care au încercat să-l ierte, accepte și susțină. Sunt mama-zîna-ce-bună pentru cei mici și Cătă-profa-cea-mișto a celor mai mari decît ei. Sunt artista-promițătoare pentru critici încă de tânără și artista-pe-veci-mediocră în ochii propriei persoane. Sunt omul-balanță, și nu numai pentru că așa-mi zice astrograma, ci și pentru că în viață, în mare, am reușit să fiu echilibrată în tot ce am făcut.



M-am gândit că dacă Marius și Aida tot pleacă în tabără, pot să-mi fac și eu rost de o mică evadare. Bineînțeles că inițial voiam să fie cu Cătă, dar… mda, ca de obicei, își tot găsește de lucru și nu se poate . Însă nu mă simțeam în stare să (mai) aștept după el. Am avut o perioadă mult prea urâtă și nevoia de detașare indiferent de condiții domina dorința de a petrece timp cu el. I-am pregătit pe copii și, cu noaptea-n cap, i-am dus la gară pe cei doi, respectiv la soacră-mea pe Vlăduț - și aici m-am bucurat că ne înțelegem suficient de okay  încât  să-mi facă serviciul ăsta -, apoi, cu un sentiment de eliberare, am condus spre ieșirea din oraș.



12 august, 2017

  Și tocmai pentru că sunt omul-balanță și în ultima vreme mi-am futut rău echilibrul, e cazul să iau o pauză. De la tot. Copii, bărbat, casă, job – nu că vara aș lucra prea mult, tho -, coșmaruri apocaliptice, oboseală, stres, neliniște permanentă. Mă duc la mama și la marea mea dragă, că nu mai pot. Singură.


Intru pe autostradă și bag mașina în viteza a 3-a.


Constanța, păzea că (re)vin.

Vezi profilul utilizatorului

Nisao

avatar
Administrator
Administrator

● Hyperion  -  ᴸᵘᶜᵉᵃᶠᵃʳᵘˡ ●

.
.
.

━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━
[Trebuie sa fiti înscris și conectat pentru a vedea această imagine]
━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━

" ᴼ˒ ᵛᶤᶰ'˒ ᶤ̂ᶰ ᵖᵃʳᵘˡ ᵗᵃᵘ ᵇᵃˡᵃᶤ
ˢ⁻ᵃᶰᶤᶰ ᶜᵘᶰᵘᶰᶤ ᵈᵉ ˢᵗᵉˡᵉ˒
ᴾᵉ⁻ᵃ ᵐᵉˡᵉ ᶜᵉʳᵘʳᶤ ˢᵃ ʳᵃˢᵃᶤ
ᴹᵃᶤ ᵐᵃ̂ᶰᵈʳᵃ ᵈᵉᶜᵃ̂ᵗ ᵉˡᵉ "

━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━
[Trebuie sa fiti înscris și conectat pentru a vedea această imagine]
━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━

Îmi creasem, recunosc, un complex de superioritate. Distanțe dintre galaxii întregi le parcurgeam cu ușurința cu care ei aruncau un băț putred în aer. Trăiam secundele ca pe ani, iar mileniile ca pe clipe, în funcție de dispoziție, iar vârsta încetasem să mi-o mai calculez după primele patru sau cinci miliarde de ani trăiți. Oricum totul era relativ. Spațiul se dilata continuu, timpul de asemenea, iar eu? Eu rămâneam același. Renunțasem să mai sper a mă stinge, cum alte stele mureau în jurul meu. Eram mult deasupra tuturor fenomenelor, nu cunoșteam sentimentul de a fi pus în dificultate, piedicile îmi păreau simple pietricele rătăcite de după ploile de meteoriți.

Cu toate astea, în ciuda veciniciei trăite, întreaga mea existență se poate rezuma la o serie limitată de nopți petrecute în compania unui suflet odată cu care am simțit că am renăscut. Pentru prima oară am ales să experimentez trecerea timpului precum muritorii, am ales să cad, să îmi simt aura ruptă din mine, să mor în repetate rânduri, pentru câteva ore de aparentă eternitate cu ea. Și când am crezut că voi viețui la nesfârșit, fără a muri, am trecut prin ceva mult mai rău.

Am fost dat la o parte, înlocuit, de către singura prezență din Univers pentru care sacrificasem și riscasem tot. Privind-o în brațele altuia nu am putut îndura o altă căzătură, nu când știam că astă dată avea să fie degeaba. Mă auzisem chemat, din nou, însă cum aș fi putut? Alegerea o luase deja, iar din acea noapte nu am mai dat târcoale planetei pline de viață, căci nu acolo îmi era locul. Eu eram mort, tocmai datorită vieții pe care o trăiam.

Și, astfel, am colindat Universul, l-am înconjurat și am luat-o de la capăt, încercând, timp de milenii întregi, să îmi șterg amintirea fetei cu părul bălai din gând. Murisem din nou, mă lăsasem înghițit de stele moarte, explodasem odată cu cele cândva vii, însă mă ridicam de fiecare dată înapoi, iar dorul față de copilă se întețea pe măsură ce secundele treceau.
Am crezut că, oricum, ea dispăruse demult. Bănuiam că totul în urma mea ajunsese mort și înghețat, precum mine. Îmi era teamă de varianta contrarie și, totuși, învârtindu-mă alte câteva sute de ani în jurul Căii Lactee, mi-am făcut curaj să colind Pământul. Părea la fel de viu ca ultima oară când l-am vizitat, părea neschimbat, iar ea, Cătălina, încă trăia. O simțeam în viață și, într-un moment de slăbiciune, am cedat.

Am simțit cum ard, desprinzându-se din mine bucăți de rocă și gheață, iar timpul din nou a încetinit, cât timp traiectoria îmi era setată către aceeași mare ce mă înghițea în infinitatea sa neagră de fiecare dată când picam din cer. Și, probabil, din nou, timpul aici s-a scurs altfel decât a trecut pentru mine. Îmi doream, ce-i drept, să mă întorc printre stele, însă căderea nu mi-a fost întreruptă, deja era prea târziu acum. Uitasem, aproape, cum este. Se presupune că atunci când mori, nu mai simți nimic, dar era greșit. Totul se intensifica, iar prezența ei, undeva acolo, mă dădea peste cap, mă zăpăcea cu fiecare metru sărit în zbor cu care mă apropiam.
Prăbușit în valurile reci am căutat lumina ochilor ei, lumină ce obișnuia să mă ghideze noapte de noapte, lumină ce reușea să mă orbească și în care mă înecam de bună voie, poate-poate aveam să nu mai ies la suprafață. Dar nu se întâmpla, căci dimineața venea cu repeziciune, iar Soarele mă izgonea înapoi în ceruri, iar eu îi duceam dorul ani de zile, până când, având din nou ocazia, mă întorceam la ea "a doua seară".

De data aceasta, însă, întunericul nu era crăpat de nicio sclipire și oricât aș fi încercat să o găsesc, cu toate că știam că era aproape, nu o vedeam. Nu m-am lăsat totuși bătut de tragica ei aparentă apsență. Și am revenit. Din nou și din nou, căzând "seară de seară", petrecând mii de ani în așteptarea viitoarei șanse de a o găsi.

Așa cum am făcut și acum. Apele erau tulburi, cercurile formate de valuri mă înconjurau și puteam simți mustrările venite de la stelele care împânzeau cerul, rămase ferme pe pozițiile lor. Cu toate astea, acum ceva părea diferit. Aproape asemeni unei iluzii, se reflecta în mare o lumină pală, ce apărea și dispărea, provocându-mi inima să salte atât de tare încât m-am speriat. Am urmat-o însă hotărât, până în punctul în care marea întâlnea uscatul, căutând cu privirea sursa.

Și era ea.
Aceeași prezență sufocantă, specială, luminând întreaga plajă, ca în vremurile trecute.
Femeie în toată firea, privirea îi era încă cea a unei copile, iar numai privind-o, am înlemnit, cuprins de emoții, atât din cele străine mie, cât și cunoscute și recunoscute.
Se putea, oare? Căci era greu de crezut, dar imposibil de negat.
Și, Doamne, pentru aceste clipe, numai pentru ele, privind-o așa, de la distanță, știam că a meritat.



" ˢᵃʸ ᵐʸ ᶰᵃᵐᵉ˒ ˢᵃʸ ᵐʸ ᶰᵃᵐᵉ "
━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━
[Trebuie sa fiti înscris și conectat pentru a vedea această imagine] [Trebuie sa fiti înscris și conectat pentru a vedea această imagine]
━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━
" ᴵᶠ ᶰᵒ ᵒᶰᵉ ᶤˢ ᵃʳᵒᵘᶰᵈ ʸᵒᵘ˒ ˢᵃʸ "ᴮᵃᵇʸ˒ ᴵ ˡᵒᵛᵉ ʸᵒᵘ "
Vezi profilul utilizatorului
- -  C Ă T Ă L I N A  - -

Parchez în sfîrșit mașina pe aleea din dosul casei alor mei, și oftez. Mereu oftez cînd vin Acasă. Cumva a ușurare, pentru că e cel mai sigur loc pe care-l știu dintotdeauna. Dacă ar fi să ne lovească vreuna dintre apocalipsele pe care le tot visez, aici mi-aș dori să mă găsească. Nici măcar propria mea casă, propriul meu cămin nu-mi oferă atîta siguranță, orișicît mi-ar plăcea mie să cred asta.

  

tot 12 august, pe la amiază

,,Mama a fost surprinsă cînd i-am spus că vin, mai ales singură. Cum era de așteptat, motivul, pe care nu mi-am permis să i-l ascund, a îngrijorat-o. Și pe bună dreptate, doar e mamă. Iar de aproape 11 ani, înțeleg și eu pe propria piele cum funcționează asta... ori trei. E o grijă de temut la mijloc, printre altele.

Azi și-a luat liber ca să se asigure că mă primește cum trebuie. Doar nu îi vine odorul acasă în fiecare săptămînă, nu? Și m-a primit cu brațele deschise, ca de obicei. Super încîntată să mă vadă, cu toate că nu-i adusesem în vizită niciun nepot. În privința asta, s-a consolat totuși cu gîndul că oricum nu s-ar fi putut ocupa ei așa cum și-ar fi dorit, în plin sezon turistic fiind, cînd mare parte din timp și-o petrece la hotel, cu tot felul de treburi administrative. Iar tata, la fel, are altele pe cap.

Mi-a făcut mîncărurile preferate și am mîncat împreună, stînd la taclale. După masă, m-am retras în camera mea, care-i la fel de neschimbată de cînd am redecorat-o ultima dată, pe la 17 ani - și încă îmi place. Am despachetat și i-am dat  de știre lui Cătălin că am ajuns cu bine.

Tocmai am ieșit de la duș. Acum o să trag un pui de somn pentru cîteva ore. Sunt moleșită. Diseară merg la un party pe plajă. M-a invitat Leila, o fostă colegă de liceu, cînd i-am spus că-s prin zonă un timp. Și-s singură.
M-am gîndit că mi-ar prinde bine."

Am închis jurnalul și l-am pus pe noptieră. Apoi m-am trîntit printre așternuturi și am adormit dusă.

  *

Cînd mă vede, Leila sare efectiv pe mine să mă îmbrătișeze. Eu întîi o mustrez pentru că nu mi-a dat indicații mai precise despre locație și m-am învîrtit un sfert de oră cu mașina pe coclauri, abia apoi îi răspund cald la îmbrătișare, ne pupăm și rîdem.
Ea deja s-a amețit.

Muzica bubuie și toată lumea e plină de voie bună. Încercăm să ne înțelegem, dar nu prea reușim; cuvintele ne ies pe gură și se pierd în drum spre urechi.

Prietenul ei ne aduce niște shoturi. Îmi dau repede pe gît porția, îi fac cu ochiul și mi-o însușesc și pe a ei, să fim chit. Se bosumflă, dar își dă seama că o merită și izbucnește iar în rîs. După o las și mă duc în pași de dans să salut alte cunoștințe.

 **

Mă simt euforică și plină de viață. Și după mult timp, și fără griji, cam ca la 20 de ani, cum zice cîntecul. Deși eu la 20 puneam deja cărămizi serioase la baza propriului cămin, hm, dar n-are rost să intrăm în detalii acum.
Știu că totul e ok cu copiii, cu Cătălin, cu părinții mei, cu casa, cu mașina, m-am asigurat de toate, ca la carte. Astfel, mi-am permis să mă detașez puțin.

****

Probabil e bine trecut de miezul nopții cînd nu mai bag pe nimeni în seamă, cînd toți se pierd în fundal și suntem numai eu și muzica pe plajă, cînd închid ochii ca să mă fac una cu ea, cînd mișcările mele de dans se transformă dintr-ale unei gîște leșinate într-ale unei adevărate profesioniste, cînd am băut atît de mult încît tălpile parcă nu mă mai dor și nici măcar nu-mi mai folosesc picioarele ca să mă deplasez, ci plutesc pur și simplu.

Și plutesc departe. Tot mai departe. Închid ochii și cînt cu patos fiecare piesă care se pune, pentru că toate sunt arhicunoscute. Atît de departe plutesc, încît într-un final cel mai bine îmi aud doar propria voce și, pentru o secundă, speriată, deschid ochii - mi-s împăienjeniți.

De la amețeală, mă dezechilibrez, cad în fund pe nisip și acolo rămîn, că nu mai am putere să mă ridic.
Dar e bine. Și mă întind. Totul e bine.

Vezi profilul utilizatorului

Nisao

avatar
Administrator
Administrator

● Hyperion  -  ᴸᵘᶜᵉᵃᶠᵃʳᵘˡ ●

.
.
.

━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━
[Trebuie sa fiti înscris și conectat pentru a vedea această imagine]
━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━

" ᴼ˒ ᵛᶤᶰ'˒ ᶤ̂ᶰ ᵖᵃʳᵘˡ ᵗᵃᵘ ᵇᵃˡᵃᶤ
ˢ⁻ᵃᶰᶤᶰ ᶜᵘᶰᵘᶰᶤ ᵈᵉ ˢᵗᵉˡᵉ˒
ᴾᵉ⁻ᵃ ᵐᵉˡᵉ ᶜᵉʳᵘʳᶤ ˢᵃ ʳᵃˢᵃᶤ
ᴹᵃᶤ ᵐᵃ̂ᶰᵈʳᵃ ᵈᵉᶜᵃ̂ᵗ ᵉˡᵉ "

━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━
[Trebuie sa fiti înscris și conectat pentru a vedea această imagine]
━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━

În următoarele secunde nu am mai știut ce făceam. Acțiunile păreau a-mi fi ghidate de o forță străină, ce însă venea din interiorul meu. Mă simțeam chemat, deși nu auzeam nimic. Tresărisem. Căzuse, părea să-și fi pierdut controlul, însă cauza îmi era necunoscută. Aflându-mă în dreptul ei, mult mai repede decât aș fi putut prevedea, am înghițit în sec. Mă pierdusem în gânduri, o priveam, incapabil de a spune ceva. Visasem, ce e drept, la acest moment, milenii întregi. Ea reprezenta centrul gândirii mele, iar acum, acum când o aveam chiar înaintea ochilor mei, nu știam care avea să fie următorul meu pas.
Însă, din nou, conștient însă incapabil să mă controlez, am coborât la nivelul său, în genunchi. Mi-am ațintit privirea în a sa, prinzându-i degetele firave în palmă. Era singură. De ce era, în starea aceasta, singură? Buzele mi s-au întredeschis, însă nu eram pregătit să rostesc vreun cuvânt. Și doar am clipit, în repetate rânduri, simțind cum privirea îmi devenea din ce în ce mai încețoșată, cum mi se scurgeau pe obraji lacrimi și cum clipe eterne se scurgeau în acele momente de revedere.
Nu am reușit, într-un final, decât să îi pronunț numele. Absența ei, pe care am trăit-o fără a avea puterea de a o alunga din minte, mă măcinase, mă consumase și acum rămăsesem sleit în fața sa. Îmi doream să mă explic, însă cum puteam exprima prin cuvinte tot ceea ce nici măcar eu nu înțelegeam?
Era destul de simplu: nu puteam. Deși încercasem să-mi aranjez fraze în minte, toate se pierdeau undeva pe drum, iar eu rămâneam la fel de tăcut. Cu toate astea, o teamă mă izbise inevitabil. Dacă nu își amintea de mine? Dacă, trăindu-și viața de muritoare, uitase de existența mea, de momentele noastre? Și aș fi putut să o învinuiesc? Pentru că, ce, trecuse mai departe? Din cauză că renunțasem a mai lupta pentru ea, ar mai fi avut de ales? Oamenii erau ființe limitate, cu posibilități însă nenumărate. Eu, ce îi puteam oferi? Nemurirea, pe care nu și-o dorea? Pe care nici nu i-aș fi putut-o garanta? Și la ce bună o viață veșnică, atunci când te simți mai mult mort decât viu așa? Chiar îmi doream pentru ea așa ceva? O iubeam, ce simțeam pentru ea era mai puternic decât orice alt sentiment pe care îl trăisem vreodată, și tocmai de aceea... cum de mă gândisem măcar să o fac să treacă printr-o suferință veșnică, doar pentru a nu mai fi eu singur?
În continuare nu îmi puteam lua privirea de la ea. În continuare, nu puteam vorbi. Și, tot așa, încă nu aveam nici măcar o idee despre ce putea gândi ea acum...



" ˢᵃʸ ᵐʸ ᶰᵃᵐᵉ˒ ˢᵃʸ ᵐʸ ᶰᵃᵐᵉ "
━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━
[Trebuie sa fiti înscris și conectat pentru a vedea această imagine] [Trebuie sa fiti înscris și conectat pentru a vedea această imagine]
━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━
" ᴵᶠ ᶰᵒ ᵒᶰᵉ ᶤˢ ᵃʳᵒᵘᶰᵈ ʸᵒᵘ˒ ˢᵃʸ "ᴮᵃᵇʸ˒ ᴵ ˡᵒᵛᵉ ʸᵒᵘ "
Vezi profilul utilizatorului
CĂTĂLINA

E o noapte senină și stelele se văd bine. Sunt multe, foarte multe. Iar lumina lor e magnifică. Nu destul de puternică, dar tot magnifică. Și întind mîna să le ating, fascinată. Însă cînd buricele degetelor mele sunt pe cale să le atingă, ele fug cît-acolo. O dată. De două ori. Iar la un moment dat, îmi dau seama că nu mai este despre mine, alergîndu-le, ci despre un joc de leapșa între ele.

Și mă uitam la jocul lor, printre degetele rămase răsfirate în aer, când a fost brusc acoperit. În sinea mea, poate am tresărit o clipă, însă fizic n-am reacționat decît dîndu-mi mîna la o parte, să văd ce e. Sau, după caz, cine.

- Cu-cu-baaauu!

Știu că am zîmbit, iar zîmbetul mi s-a tranformat într-o chicoteală prostească. În schimb, el a început să plîngă și mi-a luat mâna într-a lui. O mână mare, caldă. O strînsoare fermă, dar plăcută. Străină, și totodată așa de cunoscută, dacă e posibil.

Mi-am forțat ochii, în ciuda întunericului și a amețelii, să-l vadă mai clar și, poate, să-l și recunoască. Fără succes.

- Umm… De ce plângi?, îl întreb pe un ton mlădios, ușor contrariată, privindu-l ca un copil complet neștiutor.

Stropii de apă care i se prelingeau pe obraji și din păr mi-au ajuns pe piept, udîndu-mi maioul, drept care m-a cuprins un fior.

Mi-am retras mâna din strînsoare și, controlată de o forță incredibil de puternică, i-am șters lacrimile de pe obraji, cu o mângîiere lungă. Obraji reci, comparativ cu mâna caldă. Iar pentru o secundă, cumva, privirile ni s-au întâlnit în toată splendoarea lor.

Și brusc, tot interiorul mi-a luat foc.

Vezi profilul utilizatorului

Nisao

avatar
Administrator
Administrator

● Hyperion  -  ᴸᵘᶜᵉᵃᶠᵃʳᵘˡ ●

.
.
.

━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━
[Trebuie sa fiti înscris și conectat pentru a vedea această imagine]
━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━

" ᴼ˒ ᵛᶤᶰ'˒ ᶤ̂ᶰ ᵖᵃʳᵘˡ ᵗᵃᵘ ᵇᵃˡᵃᶤ
ˢ⁻ᵃᶰᶤᶰ ᶜᵘᶰᵘᶰᶤ ᵈᵉ ˢᵗᵉˡᵉ˒
ᴾᵉ⁻ᵃ ᵐᵉˡᵉ ᶜᵉʳᵘʳᶤ ˢᵃ ʳᵃˢᵃᶤ
ᴹᵃᶤ ᵐᵃ̂ᶰᵈʳᵃ ᵈᵉᶜᵃ̂ᵗ ᵉˡᵉ "

━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━
[Trebuie sa fiti înscris și conectat pentru a vedea această imagine]
━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━

Eram într-adevăr neputincios, poate chiar la mila ei. Și nu cred că știa asta. Am putut vedea că nu părea să fie complet conștientă. Era ca și cum o vrajă ar fi pus stăpânire pe ea... Poate din cauza asta părea atât de bizar de bine dispusă? Râdea la stele și stelele-i râdeau înapoi, precum râdeau și de mine, însă nu le-am băgat în seamă. Se mișca, parcă, în reluare, iar cuvintele ei, inițial, nu păreau să aibă nicio noimă. Nu am stat să încerc să le traduc, căci a continuat să vorbească, de data asta având sens și pentru mine. Însă nu i-am putut răspunde imediat, nu știam de ce, și nici dacă știam, nu mi-aș fi găsit ușor cuvintele. Cuvinte pe care nu le doream transmise întrerupt, neclar, din cauza stării în care eram.
Totul a început în schimb să se risipească, în momentul în care i-am simțit atingerea caldă pe obraji, suspinând adânc, retrăind momente vechi de secole, dar vii de parcă s-ar fi întâmplat ieri. Lacrimile încetaseră să-mi mai cadă, iar ea începea să strălucească mai tare. Însă nu era o lucire agresivă, asemeni sorilor, ci una blândă, implorând parcă să fie privită, admirată.
Iar ochii ei - ochii ei ardeau cel mai tare. Pătrundeau până în interiorul meu - un interior întunecat, specific unui exterior ce obișnuia să lumineze galaxii întregi - și îmi legau privirea de a sa. Ea rupsese contactul, însă am lăsat-o, bucurându-mă totuși de prezența sa atât de aproape, schițând un zâmbet sincer. Continuam să o admir și, condus fiind de un impuls de moment, m-am aplecat asupra ei.
Mi-am lăsat greutatea susținută în antebraț și am surâs în sinea mea. Obișnuiam să fiu compus din tone de materie, însă nu simțisem niciodată greutatea. Gravitația se manifesta altfel pentru astre. Acum, în forma aceasta, aveam o masă infimă, însă o resimțeam ca pe ceva greu de ignorat, poate tocmai datorită neobișnuitului de care mă lovisem.
Am forțat, oarecum, privirile noastre să se reîntâlnească, și am continuat să micșorez distanța dintre noi, până când am simțit că ni s-au unit frunțile. Mi-am închis ochii apoi, și am expirat lung.
- Mi-ai lipsit. Mult. Enorm de mult.
Poate din cauza asta am plâns. Poate din cauza asta m-am oprit. Nu știam.
- Îmi pare rău. Nu trebuia să fug. Nu... nu trebuia să renunț la tine. Nu trebuia să încerc să te uit.



" ˢᵃʸ ᵐʸ ᶰᵃᵐᵉ˒ ˢᵃʸ ᵐʸ ᶰᵃᵐᵉ "
━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━
[Trebuie sa fiti înscris și conectat pentru a vedea această imagine] [Trebuie sa fiti înscris și conectat pentru a vedea această imagine]
━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━
" ᴵᶠ ᶰᵒ ᵒᶰᵉ ᶤˢ ᵃʳᵒᵘᶰᵈ ʸᵒᵘ˒ ˢᵃʸ "ᴮᵃᵇʸ˒ ᴵ ˡᵒᵛᵉ ʸᵒᵘ "
Vezi profilul utilizatorului

Continut sponsorizat


Sus  Mesaj [Pagina 1 din 1]

Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum